Regina Rosie

de Philippa Gregory

Despre Regina Rosie pot afirma ca iti creeaza foarte bine imaginea Evului Mediu, per total fiind un roman la care ajungi sa tii, de care te legi emotional. Recomand, in primul rand pentru partea istorica si in al doilea rand pentru povestea bine spusa din unghiul lui milady Margaret.

Povestea Reginei Rosii prezinta razboiul dintre cele doua case pretendente la tron, una reprezentata de un trandafir alb, iar cealalta de unul rosu.

Pe parcursul lecturii afli cum aceasta femeie a reusit sa-si urce pe tronul Angliei fiul, Henry Tudor al VII-lea prin intermediul inteligentei si ambitiei. Margaret realizeaza comploturi, unelteste, spera si se roaga pentru a inlatura casa York de la putere, insa destinul este schimbator. Face orice pentru a-si indeplini marea dorinta, realizeaza casatorii avantajoase, se aliaza cu cei mai primejdiosi oameni.

In aceste vremuri sumbre din secolul 15, singura sarcina a femeii obisnuite este aceea de a da nastere la baieti, viitori mostenitori. Femeile pot doar visa la viata de barbat ce implica actiune, primejdii si sansa la maretie. Exact asta viseaza Margaret de Beaufort. Margaret este opusul Reginei Albe din cartea precedenta. Regina Alba era superstitioasa, considerata a fi o vrajitoare, in plus deosebit de frumoasa. Regina Rosie isi doreste maretia doar prin propia sa sfiintenie. Romanul urmareste viata sa de la copila inocenta si pioasa de noua ani in curteana abila si hotarata. In opinia mea, ea este o femeie mult mai rea decat R. Alba, chiar diabolica pentru ca in orice face il implica pe Dumnezeu. S-ar putea sa ti se para destul de amuzanta chiar, pentru ca orice vrea ea, automat vrea si Dumnezeu, iar in concluzie orice crima devina acoperita de valul divinitatii, iar dusmanul este harazit diavolului.

Actiuniile sunt de cele mai multe ori narate la persoana I, din punctul de vedere al lui Margaret. Din cand in cand, mai apar lupte povestite ba la personana a III-a, ba de un personaj care ia parte la actiune.

Totusi, nu mi se pare a fi o lucrare desafarsita, in nici un caz unul dintre cele mai bune romane ale autoarei. Inceputul are conotatii lirice, este frumos, insa apoi scrierea este un pic confuza si nu ma multumesc deloc descrierile scurte din primele 40 de pagini asupra intamplarilor din Tara Galiilor.