Noiembrie

Piesa: Noiembrie de Ana Maria Bamberger
Teatrul National Bucuresti
Sala: Amfiteatru
Regie: Alice Barb
Distributia: Marga:Olga Tudorache
                  Stefan: George Motoi
                  Maria: Cecilia Barbora
Premiera a avut loc la 11 octombrie 2003.
Am vazut piesea pe 6 noiembrie 2011.

Titlul ( ,,Noiembrie" ) semnifica momentul de dinaintea sfarsitului, clipa care precede moartea, amurgul vietii.

Marga (Olga Tudorache) este o celebra actrita aflata la final de cariera, are o ultima intalnire cu fiica sa, Maria si cu Stefan, iubitul din tinerete.

Marga: este o femeie puternica, bolnava de inima. Incearca sa-si protejeze fiica de ororile trecutului, doreste sa-i spuna adevarul in aceasta ultima instanta. Reuseste sa-i controleze pe cei din jur, deicde ce au voie sa stie si ce nu, asumandu-si propia sa suferinta. Astfel, in luna noiembrie vrea sa-i impace pe Maria si pe Stefan, vrea sa le spuna adevarul si astfel sa se poata odihni in pace.

Maria: interpretata de Cecilia Barbora, fosta eleva a Olgai Tudorache, reuseste sa-si transpuna rolul la un nivel mai inalt, sa-si expuna sensibilitatea. Trateaza rolul ficei care si-a negat adevaratul tel in viata, datorita necazurilor si indoielilor, datorita unei copilarii marcate de o mama mult prea preocupata de sine si un tata pe care nu l-a cunoscut niciodata.

Stefan: este tipul de barbat care nu s-a maturizat la timp, copilaros si egoist, indragostit peste masura de Marga, care nu s-a uita prea atent la consecinte.

Piesa a fost scrisa special pentru Olga Tudorache de Ana-Maria Bamberger, si jucata initial in America. Acolo, a avut un nume mai comercial, Sarutul.

Este un spectacol la care, datorita deznodamantului, iti dau lacrimile. Totusi, pentru scneriu pot sa zic ca dau trei stele iar pentru punerea in scena patru.

Actoria este in primul rand truda. Spre deosebire de alti <<functionari>>, actorul incearca sa-si faca meseria cat mai bine si totdeauna cu placere. In faza initiala, un personaj este ca o haina pe un port-mantou; abia dupa ce actorul intra in personaj, aceasta haina prinde contur, se umple, exista. Procesul presupune munca, dedicatie, incarcatura spirituala, o gama intreaga de emotii care, in final, ne lasa epuizati. Suntem un instrument de transmitere a unor trairi spirituale, si emotionale, un burlan prin care se scurge o seva de viata. Actoria este un fel de a-ti expune maruntaiele, de a deveni vulnerabil, nu este o meserie respectata, deseori suntem supusi unor situatii abuzive si umilitoare.

Olga Tudorache.