Eseu despre orbire

Eseu despre orbire de Jose Saramago,
editura Polirom, 271 de pagini

Este un roman in care Jose Saramago, incearca sa prezinte adevarata fata a lumii. Dupa parerea mea, de la bun inceput scopul, prezentarea lumii in adevarata sa hidosenie este greu de atins, si nu se poate pune in practica in orice situatie, cazurile depind unele de altele. Insa, asa ceva nu se intampla nici de cum, autorul nu pretinde a fi atotstiutor, ceea ce mi-a placut.

Ideea principala este ca toata lumea orbeste. Orbirea este tratata ca o malarie, fiind contagioasa. A fi orb pare a fi sinonim cu a fi mort, iar cand toti sunt ciumati, oamenii se transforma in animale, numai exista nici o valoare morala, nici un principiu. O singura persoana este crutata de ,, raul-alb" , iar aceea este sotia medicului oftalmolog. Desi pare a fi o binecuvantare ca ea n-a orbit, treptat verbul a ,,a vedea" devine o pedeapsa, fiind singura martora la ororiile din jurul sau.

Trei sferturi din carte, iti este indusa o senzatie de rau, pesimista datorita intamplarilor de-a dreptul macabre. In cazul in care nu esti prea absorbit de lectura nu iti este transmisa si tie. In orice caz, lucrul care m-a incantat a fost ca in final prin recapatarea vederii a orbilor, romanul capata un final fericit, omenirea este salvata de intuneric (ceea ce este gresit pentru ca orbii avea privirea innecata in alb, nu cufundata in bezna).

Stilul narativ al lui Saramogo consta in fraze lungi, cu propiile reguli de punctuatie care par deseori dezorganizate. Personajele participa la constiinta psihologica si filozofica a cartii, fiind enuntate deseori proverbe si zicale. Cliseele sunt deseori folosite, personajele nu au nume propiu-zise ci apelative, pentru a induce generalizarea claselor sociale, mai ales ca orbii nu se recunosc dupa nume, ci dupa glas.


Acestea fiind zise, parerea mea referitoare la Eseu despre orbire este una placuta, intra in topul personal deoarece ma simt mai impacata sufleteste din cauza ca la finalul romanului sfarsitul este fericit; face ca scena violului, a crimei si a abuzului sa para doar un vis urat. Am vazut si ecranizarea, Blidness, insa prefer cartea, filmul mi s-a parut mult mai crud si mai murdar. Ii multumesc lui bibliophile pentru ca mi-a recomandat aceasta lectura.