sâmbătă, 7 aprilie 2012

Moartea lui Ivan Ilici

Lev Nicolaevici Tolstoi
Moartea lui Ivan Ilici
(SMERT IVANA ILICA)
editura Humanitas, Bucuresti 2007
CD dublu, timp total: 
CD1: 1:16:52; CD2: 57:12
lectura de Victor Rebengiuc
traducerea de C. Clejan
Aceasta a fost, spre nerusinarea mea, prima mea experienta cu Tolstoi. As putea spune, fara sa ma tem ca scriu un neadevar, ca a fost o adevarata experienta spirituala, care mi-a imbogatit sufletul prin simplitatea si sinceritatea prozei. De asemenea, a fost si primul audiobook. L-am terminat in doua zile, in ambele zile desenand in paralel. La final, nu m-am putut abtine impulsui de a-mi spune: Asta e sfarsitul. Mai incolo nu mai e. Mi-am lasat creionale si am inchis ochii simtind cu tot trupul ultimele cuvinte ramase.

Toti murim. Un gand de care toti oameni sunt, cred, constienti. Dar odata ajunsi in pragul acesteia, cand chinul bolii te arde pe interior, iar tu este sigur ca afectiunea nu este vindecabila, ca aceasta te poate conduce doar catre ,,asfintit", doar atunci realizam ca, intradevar, o sa murim si noi. Tin minte o vorba, parca, de la radio: Copiii devin cu adevarat adulti atunci cand isi dau seama ca o sa moara - facand o paralela, cand am meditat pentru prima oara asupra acestui fapt, m-a cuprins un planset puternic, o mare disperare. Imi venea sa strig in gura mare dupa ajutor. Dar, ajutor de unde?

Moartea lui Ivan Ilici este povestea unui magistrat care crede in profesia si familia sa. Cand intelege ca si-a irosit viata, ca idealurile dupa care a umblat au fost puerile, depaseste zona iluzoriului si a falsitatii. Ivan Ilici este un om simplu care odata imbolnavit, crede ca nu mai conteaza medicina. Conteaza doar moartea sau viata. Dar, de ce sa murim? Pentru ce?

Autorul isi ofera propia perspectiva asupra mortii. Detaliaza momentul Marelui Final intr-un fel care va face cititorul sa exclame: Aha! Deci asa e sa mori! Finalul cartii iti ia rasuflarea. Autorul revine la invataturile crestine, moartea devine lumina.

Sincer, ma uimeste cat de frumos a putut compune Tolstoi aceasta carte. Inteleg de ce este vazut ca un adevarat geniu. Dupa asa o carte, citita foarte placut de Rebengiuc, orice altceva pare murdar, imperfect si mincinos. Detaliile celorlati scriitori par a fi inutile. Ajung la concluzia ca adevarata frumusete este atinsa doar atunci cand ceea ce se scrie este spus sincer, fara ocolisuri. Numai marile adevaruri ne ating cu adevarat; restul se pierde, trece. V-o recomand cu drag!

3 comentarii:

  1. Buna,
    Vino si ia gifuri animate de Pasti foarte frumoase si fundaluri pentru blog...sunt gratis.
    Coltisor de Rai
    Animation Gifs Free

    O seara frumoasa iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ai scris foarte frumos despre acesta carte. interesant e ca ai savurat acest audiobook, pe mine inca nu ma prinde genul. - e drept ca o singura data am incercat...De Tolstoi n-am citit prea mult, doar Anna Karenina mi-a familiara si aproape sufletului meu - nu exagerez, cred ca am citit-o de 8-10 ori pana acum. stiu replici pe de rost! inca o dara, ma uimesti cu gama ta de lecturi!:)

      Ștergere
  2. buna vreau sa te invit si eu la un concurs pe blogul meu ce are ca premiu o carte la alegere in valoare de maxim 50 de lei http://elkosta-books.blogspot.com/2012/04/concurs-de-paste.html

    RăspundețiȘtergere