Invitatia la vals

Invitatia la vals de Mihail Drumes, editura Art,
251 pagini, pret aprox 25 lei

Off..! este o carte atat de frumoasa incat, imediat ce am terminat-o, m-am repezit imediat la primele pagini pentru a o reciti. Astfel incat, chiar de la inceput recomand, recomand, in stanga si-n dreapta. De asemenea, Invitatie la vals de Drumes este a doua/a treia carte, pe care citind-o, mi-a provocat lacrimi, si pe care am refuzat-o sa se termine. 

Scris in anul 1937, tema romanului este dragostea, care, din cauza persoanelor care se aseamana prea mult, din cauza razbunarii si a orgoliului, ori a soartei nefaste, se transforam intr-un blestem, un contract catre nefericire si-n mod automat, sinucidere. Ori, ca orice mare dragoste, nu se poate sfarsi printr-o linistita casatorie, si din pacate, nu poate dura pana-n adanci batraneti.


Tudor Petricani este unul dintre acele personaje, pe care, dupa primele pagini, ajungi sa-l dispretuiesti. Este imposibil de orgolios, pentru a-si satisface mandria ii injoseste pe profesori, aranjeaza salvari eroice a fetelor de la inec si lista continua. De cand se stie si-a sedus amantele in doi timpi, jubiland apoi de fericire cand se despartea de ele, satisfacandu-si orgoliul. Ziua este un elev cunoscut in intreaga instituitie, iar seara petrece dupa bunul plac. Asa s-ntampla ca-si planuieste sa o cucereasca pe Micaela, pentru a-si dovedi, chipurile, ca poate avea orice femeie vrea. Pana sa-si dea seama ca face, ajunge sa-i scrie peste douazeci de scrisori de dragoste, si desi nu vrea sa recunoasca este indragostit pana peste cap. Si de aici, daca nu mai devreme, cred ca oricui i se schimba parerea despre Tudor, eu, cel putin m-am indragostit pana peste cap de personaj, mai ales ca, spre finalul cartii te induioseaza cum singur din dorinta razbunarii si a satisfacerii mandriei, isi taie, in mod inconstient, creanga de sub picioare.

Nu am fost sufocata de atat romantism, partea cea mai buna a relatie lor nu dureaza mai mult de un sfert din carte. In schimb, avem un prin-plan al mintii lui Tudor, personajul principal masculin, cum gandeste si cum iubeste.

Despre carte-inspirata din realitate

Citat din Elevul Dima dintr-a saptea de la Adevarul, Cronologie :

Intr-un interviu, scriitorul marturiseste ca s-a inspirat dintr-un fapt real: << Subiectul Invitatiei la vals mi l-a furnizat un fapt petrecut in realitate. Pe cand eram student, locuiam la o batrana propietareasa, vaduva unui colonel. O chema Alexandra (ea e Alexa in roman, dar... intinerita mult). Toata casa era plina de fotografiile unei fete de o frumusete neobisnuita. O chema Virginia si era fiica propietaresei. Intr-o zi, mi-a destainuit durerea ei.
Virginia (in roman Micaela) se maritase cu un profesor de liceu, dar dupa un an divortase pentru a se marita cu un functionar de la Finante. Tanarul, de asemenea, se insura cu fiica unui politician si ajunse deputat...Pana aici toate bune. Virginia insa nu se putea consola de pierderea lui Traian (asa il chema pe primul ei barbat). Il iubea. El, deasemeni, o iubea, si, desi ambii isi intemeiasera cate o casnicie linistita, desi Traian avea perspective sa ajunga om de frunte prin calitatile de care dadea dovada, hatarara sa-si curme ziele. Nu se stie nici pana azi daca hotararea o loasera printr-o prealabila intelegere, pentru ca Traian se impusca la trei zile dupa sinuciderea fostei sale sotii si nici unul nu lasa vreun rand scris...Drama s-a consumat in 19 si toate gazetele au scris despre ea coloane intregi. Propietareasa, vazand ca ma intereseaza atat cazul, imi povesti o multime de amanunte pe care, in parte le-am utilizat in roman. Dar cel mai semnificativ si tragic dintre toate faptele relatate era, desigur, acesta: sotul Virginiei, mostenind o avere, isi cumparase, chiar inainte de casatorie, o casa (chiar casa in care locuia gazda mea), iar dupa despartire o daruise Virginiei. Acest lucru m-a intrigat la culme. Cum, ce fel de om a fost acela care, despartindu-se de sotia lui, ii constituie zestre ca sa se marite cu altul, o casa care insemna toata averea lui? Pe aceste schematice fapte de viata, am ridicat schelaria romanului, implinind lipsurile datelor ce-mi lipseau din propia mea fantezie.