SUBIECT: Prin Ingerul incalecat patrunzi in universul lui Robert Stan, zis si Robert Diavolul. Povestea este legata de actuala sa iubita, Doinita, de familia si de pamanturile ei, astfel incat ajungi sa stii de bunica Pipilina, de prietena Mariana, de sora-sa. Ajungi se te simti de parca i-ai cunoaste pe toti din Frasineni(satul natal al Doinitei), pe matusiile si prietenii lui Robert. Despre nfluenta comunismul asupra oamenilor, odata cu saracia si dusmania ce vine automat la pachet.
Actiunea are loc in Romania comunista anilor '70, in acest sat de langa raul Cerna, cat si-n Bucuresti unde toti se chinuie de pe-o zi pe alta.
Istoricul personajelor Robert si Doinita precum si a cunostiintelor lor este distribuit in mod inegal, intr-o aparenta dezordine, pe diferite valuri ale timpului, dar, neasteptat este ca toate se potrivesc precum intr-un roman politist, iar ,,inselaciunea" consta in faptul ca totul iti este dezvaluit incetul cu incetul, lingurita cu lingurita.
Din toata aceasta implicare a autorului de reda cat mai bine locurile si oamenii cat mai bine, nu pot rezulta decat personaje complexe, umor, dar si o valoare istorica, intrucat chiar daca nu am fost atat de familiarizata cu fenomenul comunismului, am fost intrigata iar pe alocuri m-a socat, caci nici in cele mai adanci cosmare nu credeam ca cineva va zice ca daca mananci carne este cel mai ghiftuit om de pe planeta.
Limbaj popular este deseori obscen ori vulgar, dar nu scarbeste in mai mare masura pe cat amuza cititorul, de asemenea sa nu uit sa mentionez si injuraturile, caci sunt destule. Si totusi, desi acest limbaj m-a cam ametit pe la inceput de vroiam sa las cartea din mana, mi se pare ca se muleaza perfect pe personaje: oamenii de la tara, muncitori si puscariasi, caci ar fi fost penibil ca rudareasa din poiana sa aiba cine stie ce vocabular.
Despre final, mi-a last un gust dulce-amarui, pe de-o parte mi-a placut, pe de alta ma asteptam la ceva mai curajos, la noi simboluri aruncate in bataia vantului, la un incediu devastator, nu la o fuga nebuna cu banii la subtioara.
In concluzie, mi-a placut mult, mai ales pentru dezinvoltura autorului, pentru personajele bogate, m-a facut sa mai vreau sa citesc de Radu Aldulescu, sper sa mai citesc de acest autor Ana Maria si ingerii. Recomand!
PS: Singura acuza adresata autorului, dar care nici o legatura directa cu romanul in discutie, este ca intr-un interviu de pe youtube, spune fara nici o jena ca el faca parte din generatia anilor '50 si ca, in mod normal, este uns pana peste cap cu manele
 |
| Ingerul Incalecat de Radu Aldulescu, editura Carte Romaneasca, 330 de pagini, pret aprox 25 de lei |
Actiunea are loc in Romania comunista anilor '70, in acest sat de langa raul Cerna, cat si-n Bucuresti unde toti se chinuie de pe-o zi pe alta.
Istoricul personajelor Robert si Doinita precum si a cunostiintelor lor este distribuit in mod inegal, intr-o aparenta dezordine, pe diferite valuri ale timpului, dar, neasteptat este ca toate se potrivesc precum intr-un roman politist, iar ,,inselaciunea" consta in faptul ca totul iti este dezvaluit incetul cu incetul, lingurita cu lingurita.
Din toata aceasta implicare a autorului de reda cat mai bine locurile si oamenii cat mai bine, nu pot rezulta decat personaje complexe, umor, dar si o valoare istorica, intrucat chiar daca nu am fost atat de familiarizata cu fenomenul comunismului, am fost intrigata iar pe alocuri m-a socat, caci nici in cele mai adanci cosmare nu credeam ca cineva va zice ca daca mananci carne este cel mai ghiftuit om de pe planeta.
Limbaj popular este deseori obscen ori vulgar, dar nu scarbeste in mai mare masura pe cat amuza cititorul, de asemenea sa nu uit sa mentionez si injuraturile, caci sunt destule. Si totusi, desi acest limbaj m-a cam ametit pe la inceput de vroiam sa las cartea din mana, mi se pare ca se muleaza perfect pe personaje: oamenii de la tara, muncitori si puscariasi, caci ar fi fost penibil ca rudareasa din poiana sa aiba cine stie ce vocabular.
Despre final, mi-a last un gust dulce-amarui, pe de-o parte mi-a placut, pe de alta ma asteptam la ceva mai curajos, la noi simboluri aruncate in bataia vantului, la un incediu devastator, nu la o fuga nebuna cu banii la subtioara.
In concluzie, mi-a placut mult, mai ales pentru dezinvoltura autorului, pentru personajele bogate, m-a facut sa mai vreau sa citesc de Radu Aldulescu, sper sa mai citesc de acest autor Ana Maria si ingerii. Recomand!
PS: Singura acuza adresata autorului, dar care nici o legatura directa cu romanul in discutie, este ca intr-un interviu de pe youtube, spune fara nici o jena ca el faca parte din generatia anilor '50 si ca, in mod normal, este uns pana peste cap cu manele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu