Inceputul cartii ne-o prezinta pe Madeleine intr-o dimineata, in care, mahmura fiind dupa o noapte agitata, trebuie sa-si intampine parintii si sa pastreze o nota rezonabila. Aflam ca este ziua absolvirii si ca in seara precedenta fusese la un chef pentru a-si sterge lacrimile provocate de despartirea de Leonard. Desigur, parintii n-au habar ca ea s-a despartit de Leonard, sunt nerabdatori sa-l cunoasca si sa-i vada apartamentul, care inca mai poarta urmele petrecerii.
Cele trei personaje in jurul carora romanul se invarte sunt Madeleine, pasionata de carti(in special Jane Austen), Mitchell, absolvent in teologie si Leonard, specializat in biologie. Amandoi o iubesc pe Madeleine, insa ea il prefera tot pe baiatul exhuberant, inovativ si energic, care este Leonard, in pofida faptului ca a fost diagnosticat maniaco-depresiv, boala care ba ii anuleaza aceste calitati, ba i le aduce in zona nebuniei. In schimb, Mitchell, care nu este tocmai Casanova, intra in competitie pentru Madeleine. Si de aici, cartea consta-n cunoasterea de sine a celor trei personaje, maturizarea lor, si desigur, sa afli cu cine ramane Madeleine.
Personal, cel mai mult mi-a placut Leonard, chiar si atunci cand, din cauza depresiei, nu se mai dadea jos din pat. Mitchell mi s-a parut simpatic, si mi-a fost mila de el pentru lipsa sa de curaj in a-si lua soarta in maini, nu prea se straduia sa iasa ceva din relatia lor. In schimb, despre Madeleine, pot spune ca mi-a placut apetitul pentru carti si ca nu l-a abandonat pe Leonard asa usor. In mare, te poti identifica cu o mare parte din personaje.
Actiunea are loc prin anii 80' in America (plus Paris, India si pe unde a mai calatorit Mithcell). Cartea este narata la persoana a III-a, iar unghiul din care intamplarile sunt vizionate se schimba, de la personaj la personaj, astfel incat tu, ca cititor, ajungi sa stii tot.
Este scrisa de un american, in acel stil caracteristic cu propozitii simple, clare, fara briz-brizuri, cu o usoara adiere de superioritate, reiesita din natura criticului. Nu este chiar stilul meu preferat, insa naratiunea, sentimentele, totul este atat de bine croit incat sincer, mi se rupe-n doua de valoarea culturala. Dar, trecand, printr-o analiza mai dura, as putea afira ca autorul nu detine un talent iesit din comun, proza mi s-a parut pe alocuri fortata.
Cartea sugerata in Elle, nu m-a dezamagit deloc, se citeste foarte repede, insa nu este superficiala, nu se concetreaza numai pe actiune, atinge si note retrospective, emotioneaza cititorul, este un roman complet. Mi-a placut; recomand!!
 |
| Intriga matrimoniala de Jeffrey Eugenides, editura POLIROM, 449 pagini, pret aprox. 40 RON |
Cele trei personaje in jurul carora romanul se invarte sunt Madeleine, pasionata de carti(in special Jane Austen), Mitchell, absolvent in teologie si Leonard, specializat in biologie. Amandoi o iubesc pe Madeleine, insa ea il prefera tot pe baiatul exhuberant, inovativ si energic, care este Leonard, in pofida faptului ca a fost diagnosticat maniaco-depresiv, boala care ba ii anuleaza aceste calitati, ba i le aduce in zona nebuniei. In schimb, Mitchell, care nu este tocmai Casanova, intra in competitie pentru Madeleine. Si de aici, cartea consta-n cunoasterea de sine a celor trei personaje, maturizarea lor, si desigur, sa afli cu cine ramane Madeleine.
Personal, cel mai mult mi-a placut Leonard, chiar si atunci cand, din cauza depresiei, nu se mai dadea jos din pat. Mitchell mi s-a parut simpatic, si mi-a fost mila de el pentru lipsa sa de curaj in a-si lua soarta in maini, nu prea se straduia sa iasa ceva din relatia lor. In schimb, despre Madeleine, pot spune ca mi-a placut apetitul pentru carti si ca nu l-a abandonat pe Leonard asa usor. In mare, te poti identifica cu o mare parte din personaje.
Actiunea are loc prin anii 80' in America (plus Paris, India si pe unde a mai calatorit Mithcell). Cartea este narata la persoana a III-a, iar unghiul din care intamplarile sunt vizionate se schimba, de la personaj la personaj, astfel incat tu, ca cititor, ajungi sa stii tot.
Este scrisa de un american, in acel stil caracteristic cu propozitii simple, clare, fara briz-brizuri, cu o usoara adiere de superioritate, reiesita din natura criticului. Nu este chiar stilul meu preferat, insa naratiunea, sentimentele, totul este atat de bine croit incat sincer, mi se rupe-n doua de valoarea culturala. Dar, trecand, printr-o analiza mai dura, as putea afira ca autorul nu detine un talent iesit din comun, proza mi s-a parut pe alocuri fortata.
Cartea sugerata in Elle, nu m-a dezamagit deloc, se citeste foarte repede, insa nu este superficiala, nu se concetreaza numai pe actiune, atinge si note retrospective, emotioneaza cititorul, este un roman complet. Mi-a placut; recomand!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu