Inocentul

Ian McEwan

Inocentul

(The Innocent)

editura Polirom, Bucuresti 2011

traducere de Virgil Stanciu

286 de pagini

O sa incep prin a spune ca acest minunat autor britanic, Ian McEwan, scrie formidabil. Reda cu o acurateta nemaivazuta de mine sentimente si stari umane, totul in contextul unui roman cu actiunea in 1950. Atunci cand am citit Inocentul frazele erau compuse in asa fel incat atentia imi era distribuita pe fiecare cuvant. Vroiam sa cuprind fiecare detaliu, sa obtin intonatia corecta, de teama sa nu profanez continutul. Chiar mi-a placut.

Actiunea se desfasoara pe parcursul Razboiului Rece. Personajul principal este Leonard Marnham, un tanar englez trimis de la Londra pentru a colabora cu armata americana intr-o operatiune strict secreta. Povestea porneste de la un fapt putin cunoscut: un tunel sapat de americani si britanici pentru a intercepta liniile de comunicatie ale Berlinului de Est cu Moscova. Pierderea inocentei politice ale lui Leonard este surprinsa odata cu maturizarea sa pe plan sentimental. O cunoaste pe Maria, o cetateanca berlineza, de care se-ndragosteste.

Experientele mele anterioare cu Ian McEwan au fost mai mult decat multumitoare. La Amsterdam m-a uimit finalul, Durabila Iubire a fost palpitanta pe tot parcursul; cea mai recenta carte a sa, Solar, m-a incantat prin umorul ce reiesea dintre randuri, ironia si inteligenta cu care a fost construita cartea.

Ce mi-a placut la McEwan nu este modul in care infatiseaza un peisaj urban, sau societatea berlineza a anilor '50 - desi si asta e de apreciat, ci modul in care prezinta natura umana. Proza lui cuprinde o analiza psihologica riguroasa, dialoguri dinamice, naturale. Finalul calculat la rece, uimeste prin logica si naturaletea faptelor.

Este o carte frumoasa, pe care o recomand. Continutul este intens, scris la 100 de grade Celsius. Chiar daca inceputul romanului e mai molcom, continuarea este captivanta, atentia cititorului devine frenetica. Merita s-o citesti pentru ca McEwan chiar are ceva de spus.