Vampirul Armand

Vampirul Armand de Anne Rice,
editura rao, 506 pagini, pret 30 lei

In primul rand, mentionez un lucru foarte important: de la Interviu cu vampir, pana-n prezent sunt iremediabil indragostita de cartile lui Anne Rice.

Armand, tanarul de 17 ani smuls din Kiev-ul care deplangea vremurile de aur, este vandut, ajungand in Italia renascentista. Marea sa problema, si cu care se confrunta pe parcursul vietii sale, este ca a fost transformat in vampir la o varsta prea frageda, in care trasaturiile nu-i erau perfect conturate. El provenea dintr-o Rusie saraca, in care oamenii, pentru a satisface dorinta Domnului, se ingropau intr-o bucata de pamant si incepeau treptat sa ia din ce in ce mai putina de mancare pentru a muri sfinti. Astfel, el se va confrunta tot timpul cu originile sale, care-l impiedica sa inteleaga pe deplin bogatiile Venetiei. Peisajele trec de la saracia Kiev-ului si a Bizantului, de la abudenta frumosului din Venetia secolului 15, la o mica parte din Parisul secolului 19 pana in America secolului 20.

Ceea ce imi plac atat de mult la felul in care Anne Rice isi scrie cartile, sunt defapt sentimentele, ce oscileaza de la ura, la iubire, uneori coborand pana-n nebunie. Scris rafinat, cu descriele ademenitoare, depaseste asteptarile cu privire la niste cart cu vampiri si supranatural. Nu este o carte superficiala, ci una care atinge profunzimile sufletului. Circumstantele in care roata se invarte nu sunt neaparat cele ale unui bautor de sange, ci mai degraba ale persoanei care se confrunta cu monstrul din interior si alegerile pe care le poate face. Punctul cheie in toata povestea asta cu vampirii este ca prin transformarea in nemuritor, nu mai exista cale de intoarcere; toti ajung sa regrete alegerea facuta(cu exceptia lui Lestat desigur, care s-a intrupat in om pentru a descoperi ulterior ca nu-i place, si-si vrea corpul de nemuritor inapoi).

Pot spune ca paginile zboara, cuvintele aluneca, cantand in mine fascinatie si placere. Arvestiment meu este ca, desi aceasta placere este reala, ea vine aproape brutal, te rapeste in vise frumos spuse, te supune pana la finalizarea celor 500 de pagini, inima mi-a fost ranita de la multitudinea de detalii, de sentimente, de la atata dragoste, erotism si misticism. Oricum, acestea sunt impresiile mele, iar eu s-ar putea sa fiu mai receptiva la astfel de povesti decat alt potential cititor. Chiar si asa, si alte persoane care au citi la randul Cronicile Vampirilor, au aut o impresie placuta in final.

Cred ca Vampirul Armand poate fi citit si individual de celalalte cinci, desi nu sunt sigura ca ar produce exact acelasi efect, pentru ca toate informatiile se suprapun (exact ca la o prajitura: s-ar putea sa-ti placa aluatul proaspat si vanilia separat, dar nimic nu se compara cu ele toate la o lalta).