vineri, 9 martie 2012

Dragoste virtuala

Coperta cartii ,,Dragoste virtuala"
de Daniel Glattauer,
editura Trei, 244 de pagini, pret 30 de lei.
Din cauza copertii, dar si a mediatizarii excesive (am dat de aceasta carte in cel putin trei revste), hotarasem sa NU cumva sa ajung sa citesc Dragoste virtuala. Ura mea nemotivata s-a transformat intr-o curiozitate atroce si n-am mai avut ce face decat sa scot cei 30 de lei din buzunar si sa incep sa citesc.

Tema acestei carti este, evident, o dragoste intretinuta in mediul virtual. Premiza este ca, in urma unei greseli de ortografie, email-ul Emmei catre revista Like ajunge la domnul Like. Soarte isi face jocul, iar intre cei doi se infripa un schimb insufletit de mesaje. Amandoi sunt trecuti de 30 de ani. Femeia este casatorita, dar pasiunea pentru sotul ei s-a stins. El de abea a iesit dintr-o relatie care s-a terminat prost. Oare ce se va intampla, mai ales ca ei decid in unamitate sa nu se intalneasca niciodata?

Scapati de termenii cotidieni si neavand nicio responsabilitate unul fata de celalalt, ori nici macar chip dupa care sa fie identificati, Emmi si Leo ajung sa-si dezvaluie sinele unui altuia. Personajele mature lasa locul unui schimb poetic de dialoguri sincere, spirituale si, uneori, amuzante.
           
Era de asteptat, ca aflandu-ne intr-un moment in care tehnologia ia amploare, sa se scrie si o poveste de dragoste legata de acest subiect. (N-ar fi oare mai interesanta o idila intre extraterestri? Sau intre roboti?)

La inceput, nici ideea nu-mi suradea, pentru ca probabilitatea unei astfel de intamplari, sa fim sinceri, este infinit de mica. Exista mai mult sanse sa dai de-un ucigas in serie in mijlocul campului decat de sufletul tau pereche pe internet. Primele cateva pagini au fost rigide, limbajul era elementar, formulele de politete au fost agonizante, iar atmosfera care sugera ca nu se stie ce se va intampla in viitor- mi s-a parut penibila. Trecand la partea buna, in timp conversatia lor devine dinamica, vesela si originala. Scriitorul a fost foarte atent in a lasa personajele sa vorbeasca pentru sine. A stiut cum sa plaseze suspansul in cercul restrans de 2-3 personaje. Sfarsitul va uimi cititorul prin finalul inevitabil, de o logica surprinzatoare.

Avand in vedere ca in ultima vreme ma afundasem atat de mult, incat ma simteam ,,inecata" in apele cartiilor cu Sookie Stackhouse, am apreciat mult aceasta ,,gura de aer" binevenita. Va recomand Dragoste virtuala, o carte pe care o veti citi numai intr-un zambet! Pun alaturi si doua alte coperti din UK si Germania.


Un comentariu:

  1. am auzit si eu de cartea asta si tot din cauza marketingului excesiv n-am cumparat-o. se pare ca trebuie sa-mi depasesc retinerea:))

    RăspundețiȘtergere