Lestat vrea sa fie auzit, iubit de omenire, vrea ca secretul sa-i fie dat pe fata. Lestat isi doreste ca muritorii sa stie cine este, sa-l vada. Acest nemuritor nascut in secolul 18, se trezeste in secolul 20 si devine un cantaret rock de anvergura mondiala, cantecele sale cuprinzand povestea sa din Vampirul Lestat. Astfel, Akasha, regina damnatilor este trezita.
Per totala mi-a placut mult, cartea are 634 de pagini si este impartit in cinci parti. Sunt spuse mai multe intamplari prin mai multe unghiuri, factor cheie in mentinerea suspansului.
Felul in care a fost scrisa mi se pare fara cusur, ajung sa ma atasez de persoanaje, scenariul si decorul iti taie rasuflarea. Descrierile nu sunt plictisitoare, ba din contra, mi se pare ca impreuna cu trasaturile personajelor devin sarea si piperul. De altfel si deznodamantul mi s-a parut inteligent si cu insemnatate povestea tragica a gemenelor.
Sunt imbibate mai puternic ca niciodata arhaitatea cu modernitatea si mi s-a parut interesanta viziunea asupra modului de a gandi a nemuritorilor de pe vremea Egiptului. Astfel, trecutul este combinat fermecator cu prezentul.
Alt lucru observat: din prima carte pana in ultima totul este facut ba din satin, ba din matase, ba din catifea si cel dar cel mai des din aur, argint sau diamante. Mi se pare ca aceste materiale au fost repetate cam prea des, mai ales in acest volum.
P.S.: Un alt fapt pe care vroiam sa-l precizez este ca desi, Vampirul Lestat putea fi citit si inteles fara a fi parcurs in prealabil Interviu cu un Vampir, la Regina Damnatilor acest lucru nu mai este posibil.
 |
| Coperta romanului Regina Damnatilor de Anne Rice editura RAO, aparuta in 1988 in engleza, in romana in anul 2005. |
Per totala mi-a placut mult, cartea are 634 de pagini si este impartit in cinci parti. Sunt spuse mai multe intamplari prin mai multe unghiuri, factor cheie in mentinerea suspansului.
Felul in care a fost scrisa mi se pare fara cusur, ajung sa ma atasez de persoanaje, scenariul si decorul iti taie rasuflarea. Descrierile nu sunt plictisitoare, ba din contra, mi se pare ca impreuna cu trasaturile personajelor devin sarea si piperul. De altfel si deznodamantul mi s-a parut inteligent si cu insemnatate povestea tragica a gemenelor.
Sunt imbibate mai puternic ca niciodata arhaitatea cu modernitatea si mi s-a parut interesanta viziunea asupra modului de a gandi a nemuritorilor de pe vremea Egiptului. Astfel, trecutul este combinat fermecator cu prezentul.
Alt lucru observat: din prima carte pana in ultima totul este facut ba din satin, ba din matase, ba din catifea si cel dar cel mai des din aur, argint sau diamante. Mi se pare ca aceste materiale au fost repetate cam prea des, mai ales in acest volum.
- PRO: O consider o carte complexa, personajele sunt superbe, perfect descrise, avem suflete romantice, razvratite, impacate, comportamentul le este perfect logic ba chiar cateodata sunt suprinsa de firul narativ; are loc o schimbare, cartea aduce ceva nou, suspansul te urmareste pe parcursul tuturor paginilor. Din nou descrierile sunt insufletite in stilul specific Anne Rice, ba chiar are loc o imbunatatire, decorul devine mai exotic prin incursiunile prin intreaga lume a secolului 20 dar si in vremea antichitatii, a Egiptului nemuritor.
- CONTRA: Nu mi-a placut deloc dar DELOC ca la inceputul fiecarui capitol/parte sunt fragmente din poeziile sotului, Stan Rice.
P.S.: Un alt fapt pe care vroiam sa-l precizez este ca desi, Vampirul Lestat putea fi citit si inteles fara a fi parcurs in prealabil Interviu cu un Vampir, la Regina Damnatilor acest lucru nu mai este posibil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu