Gargui

Gargui de Andrew Davidson, aditura all,
487 pagini, pret aprox. 35 lei

Inainte de toate, va anunt ca mi-a placut mult si ca va oblig s-o citit.

EMOTIE, ISTORIE, TRAIRE, DRAGOSTE SI COMPASIUNE, SFIDARE, INTELEGERE, IUBIRE, AVENTURA, ADEVAR, REAL SI ILUZORIU, SUSPANS.

Subiectul: Naratorul, un barbat foarte chipes, dependent de droguri, despre care aflam ca este actor si regizor de filme porno, se prabuseste cu masina intr-o prapastie suferind arsuri pe cea mai mare parte a corpului. Aspectul fizic fiind distrus, tot ceea ce inainte conta pentru el numai exista. In urma acestui tragid incident se simte tradat de soarta, ajungand sa se gandeasca tot timpul la momentul sinuciderii. Aparitia unei paciente de la sectia de nebuni, o frumoasa scluptorita de garguie, pe nume Marianne, il face sa-si schimbe incet si fara stire gandurile autodistructive. In prima lor intalnire, ea ii marturiseste ca a ars din nou, ei fiind iubiti in indepartatul Ev Mediu, pe cand ea era o maicuta, iar el un mercenar.


Este una dintre cele mai mari si mai frumoase carti pe care le voi citi. Una dintre putinele carti pe care ajung sa le iubesc chiar daca n-am fost perfect compatibila cu personajele. Impresia mea vine, in primul rand, din cauza emotiei, fricii, compasiunii-atator trairi care m-au parcurs. Mi-a placut povestea, fara doar si poate dar...ce trebuie mentionat si subliniat este mesajul, ori mai bine spus gustul, senzatia, atunci cand cuvintele s-au terminat.

Este un roman despre dragoste, viata, suferinta, daruire, si iluzii, in care ultimele picaturi lacrimogene nu lipsesc. Povestea unei iubirii ce se desfasoare pe doua planuri ale timpului: prima, cea din prezent, iar cea din trecut, in Germania secolului 14. De altfel, Marianne mai istoriseste si alte povesti de dragoste din Italia, Anglia, Islanda si Japonia.

Am inscris aceasta recenzie la concursul de pe BookMag.