duminică, 12 februarie 2012

Scrisoare de dragoste

Scrisoare de dragoste de Mihail Drumes,
editura ART, 339 de pagini, pret aprox.
25 de lei
Imi este greu sa-mi gasesc cuvintele cu privire la aceasta carte, intrucat acum cateva minute am terminat-o. Cred ca este important sa spun ca ma simt ranita, imi pare rau de deznodamant, de personaje, de soarta- ce mai! De tot! Din ce pricina a scris Mihail Drumes asemenea carti care te ranesc? De ce, din cele patru carti scrise de el, trei se termina tragic? As vrea sa stiu si eu, ce socoteli l-au manat catre atatea sinucideri? De unde atata drama?

Titlul, si anume Scrisoare de dragoste se refera la faptul ca intreaga naratiune este un ultim cantec de iubire si regret fata de sufletul pereche, dragostea lor ramanand neimplinita.

Subiectul romanului: Un baiat se indragosteste de o fata pe care o intalneste in tren, cei doi aflandu-se in acelasi vagon. Trec luni fara sa-si vorbeasca, dar soarta ii mana sa se intalneasca din nou, dupa aproape un an. Ajung sa se cunoasca, iar in final se casatoresc. El, ditamai nenorocitul (scuzati exprimarea, dar nu ma pot abtine), se desparte de ea pentru alta mai bogata. Chiar daca implinirea financiara cade pe ambele parti in final, inevitabilul il ajunge din urma. Dorul de fosta sotie il macina pe interior, nu se poate abtine sa n-o compare pe actuala cu fosta, prima iubire fiind tot timpul altfel, mai buna. Astfel, numai dupa ce a parasit-o isi da seama de pretul ei, impingandu-se la sinucidere (clasic!).

Nepotrivirea destinelor, despartirea celor meniti sa fie impreuna printr-un hazard al soartei se aseamana intr-o doara cu La rascruce de vanturi. Nu ma intelegeti gresit, nu prin fapte, ci prin relatiile dintre personaje.

Chiar daca aceasta carte iti emite adanc in ineriorul fiintei rezonante dramatice, o puternica stare de deja vu ma cotrobaie. Probabil pentru ca stilul nu difera prea mult cu celelalte creatii ale autorului, pentru a se aseamana prin puterea dragostei cu Invitatia la vals, iar prin ,,aer" cu Cazul Magheru.

In concluzie? O lectura vie, colorata plina de suspans, dragoste, in care fiecare fapta este pedepsita, si care, din pacate, se termina tragic. 

4 comentarii:

  1. eu am citit-o candva si mi-amintesc ca mi-a placut. ce m-a enervat cumva e partea cu sinuciderea, trista si previzibila.

    RăspundețiȘtergere
  2. am citit cartea nu de foarte mult timp si mi a placut foarte mult, este mai frumoasa decat invitatie la vals :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. am citit-o de mai multe ori , si de fiecare data am plans

      Ștergere
  3. Dincolo de toate frustrarile deznodamantului tragic, cartea si povestea reprezinta o capodopera. Orice love story pe care l-am citit sau vazut (ma refer la filme) s-a sfarsit tragic. Asta se intampla de la "Luceafarul"...incoace. Asta se pare a fi destinul unor persoane care la un moment dat se iubesc prea mult.

    RăspundețiȘtergere