sâmbătă, 25 februarie 2012

Maitreyi

 Mircea Eliade
Maytreyi
editura Cartex
181 de pagini
Imi este greu sa scriu despre aceasta carte care mi-a ravasit spiritul si tulburat mintea. Imi este greu sa-mi dau seama ce simt, ce cred. Sunt sigura ca nu poti fi niciodata sigur de ceva, asa ca am de gand sa ma destanui cat mai sincer posibil.

Pe langa fapte, personaje, si alte lucruri concrete, la o carte conteaza ce a schimbat in cititorii sai. O cartea ideala ar trebui sa te lasa sa vibrezi in paralel cu proza, cu actiunea. Sa te implici, sa te gandesti, sa simti mai mult ca de obicei. Asta inseamna literatura de calitate. La final, m-as simti schimbata, ca dintr-o excursie dintr-un loc strain. Maitreyi a fost o experienta, cu siguranta, insa una care m-a lasat nauca, visatoare si nesigura asupra celor citite. Parca regret c-a fost atat de scurta.

Apreciez schimbarea pe care a produs-o in mine. Momentan, fiindca am terminat-o de curand de citit, nu pot stii ce este diferit, insa in adancul meu, privind la dimensiuni reduse, asupra moleculelor si particulelor, sinapsele se realizeaza altfel, iar perceptia asupra lumii s-a schimbat.

Desi, am incercat (si nu pot nega) sa ma opun acestui roman, datorita Indiei care-mi pare lipsita de gust, n-am reusit sa nu ma las vrajita, sa nu pasesc in alt timp si alt spatiu. Am simtit ca pasesc intr-un taram neexplorat, intr-o stare in care timpul se opreste, iar cei din jur numai conteaza. Chiar si asa, nu am nici o certitudine ca am inteles ce a vrut autorul sa spuna.

Chiar daca sunt fata, si astfel as putea s-o inteleg mai bine pe Maitreyi ca personaj, dar si ca simbol asupra unei granite intre iubirea interasiala si culturala, intamplarile mi-au exercitat aceeasi farmec si mister ca oricui altcuiva. Scrierea mi s-a parut fugara, stilul minimalist. Frumusetea ii este subtila (poate prea subtila pentru o bruta ca mine), invaluit in mister si fascinatie fiecare intamplare.

Acestea fiind spuse, inchei postarea cu regrete ca n-am fost prea explicita (defapt deloc) si ca am fost atat de egoista scriind cele de mai sus doar pentru mine.

Un lucru e cert totusi, v-o recomand. 

6 comentarii:

  1. Daca vrei sa descoperi si India mai putin fascinanta si misterioasa, India perspectivei locale, citeste si cartea personajului care l-a inspirat pe Mircea Eliade, fiica gazdei sale in Calcutta, profesorul Surendranath Dasgupta : "It Does Not Die", tradusa in romana ca "Dragostea nu moare" de Maitreyi-devi. A fost scrisa cateva decenii mai tarziu, dupa ce a aflat de cartea lui, si demistifica intr-un fel toata povestea spusa la o temperatura inalta de Eliade in "Maytreyi", cu care de altfel s-a reintalnit la batranete, la Chicago. Si inca ceva: daca te duci in Herastrau, intrarea dinspre Aviatorilor, si scormonesti bine parcul, vei vedea undeva o piatra memoriala, un fel de mic monument, in care se aminteste despre o vizita facuta prin ani 1970 de niste scriitori indieni in Romania : Maytrey-devi s-a aflat printre acestia.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De cartea facuta ca un fel de raspuns am auzit vag, dar nu stiam titlul. Multumesc pentru comentariu.

      Ștergere
  2. Hei! Si Anne Rice citeste (sau a citit) Mircea Eliade, chiar vorbeste de el intr-o carte de a sa :d.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, parca in ,,Vampirul Armand" se punea mai mult accentul, nu?

      Ștergere
    2. Da. Ps: stiai ca acest roman, Maitreyi, nu a fost inventat? :d Mircea chiar a trait acea poveste de dragoste :x, Maitreyi Devi...a fost poeta :x

      Ștergere
  3. "Maytrei" e o carte tare sensibila si draga mie. Cat despre "Dragostea nu moare" de Maitreyi-devi recunosc ca nu mi-a mai placut la fel de mult, poate tocmai ca povestea din "Maytrei" are cu totul alta varianta ....mai fada si mai domestica.

    RăspundețiȘtergere