Conacul dintre dealuri

Agatha Christie

Conacul dintre dealuri

(The Hollow)

editura Rao, Bucuresti 2011

traducere de Oana Adriana Duta

249 de pagini

Imi plac cartile Agathei Christie (15 septembrie 1890 – 12 ianuarie 1976). Am citit pana acum peste 20 de romane politiste scrise de ea si va spun ca nu ma mai satur. M-am obisnuit cu stilul simplu in care sunt compuse povestiile, cu notele amuzante, imi place sa ma gandesc cine ar putea fi criminalul si tin la Hercule Poirot, unul dintre detectivii autoarei.

Simt ca am devenit dependenta, in sensul ca la un anume interval de timp am nevoie de Agatha Christie. Am inceput sa cred, ca multi alti cititori naivi, ca am o relatie speciala cu atoarea de mult decedata, ca o cunosc. Ma simt in siguranta cand pilotul naratiunii este aceasta. Traiesc, simt si ma bucur de inocenta paginilor, de misterul crimei. Poirot, micul belgian cu o mustata imensa si cu un cap in forma de ou, mi se pare, pe de o parte, teribil de amuzant - mai ales cand se plange ca pantofii ii sunt prea stramti - si, pe de alta parte, tot timpul mi-e teama sa nu fie ranit de cine-stie-ce psihopat. Si, desigur, ii admir inteligenta si originalitatea.

Din ce am citit pe internet am aflat ca Agathei Christie nu-i mai placea DELOC de Hercule Poirot; spre sfarsitul carierei sale de scriitor, ajunsese sa-l urasca si de abia astepta sa scape de el. Dovada  vie este ca-n ultimul sau roman in care rolul principal il are Poirot aceasta moare la datorie.

Va recomand sa cititi aceasta carte, Conacul dintre dealuri, un clasic marca Agatha Christie.