Moartea la Dallas

Coperta de la ,,Moartea la Dallas"
de Charlaine Harris, editura Leda,
405 pagini, pret aprox. 30 de lei

Moartea la Dallas este al doilea volum din Vampiri Sudului. Sookie, din cauza unei vechi promisiuni, trebuie sa se foloseasca de puteriile sale de telepat pentru a gasi un vampir disparut. Astfel, impreuna cu Bill calatoreste la Dallas, unde il vor intalni si pe Eric. Privita in ansamblu, actiunea se potriveste (cu mici exceptii) cu sezonul 2 din True Blood.

Ma bucur ca am reusit sa-mi cumpar restul cartiilor din serie la un pret mai mic (de la anticariat la 10 lei), pentru ca daca as fi dat 30 de lei pentru fiecare carte in parte (momentan sunt 11-12?), as fi ajuns la sapa de lemn.

Fata de volumul precedent, mi se pare ca incepe sa se instaureze o oarecare armonie. Spun asta, pentru ca, in Morti pana la apus(vol I), atmosfera tindea sa fie ploioasa, sumbra, ca intr-un film horror cu scurte scene erotice. Din cauza scurtelor evadari din New Temps, peisajul se mai lumineaza, personajele mi se par mai relaxate, mai bine definite si integrate in mediul lor. Chiar daca in continuare exista un mister, crime care trebuie rezolvate si asa mai departe, m-am simtit mai destinsa cand am citit, mai vesela si mai senina. Mi-a placut ca Eric a inceput sa apara mai des (in final!!) si astept cu nerabdare ca Bill sa fie inghitit de o gaura neagra. Nu ca nu mi-ar placea Bill (defapt, chiar nu-mi place), dar Eric este mult mai sexy decat el.

Si acest roman din Vampirii Sudului mi-a placut, desi nu mult de tot, dar s-a citit usor, actiunea este antrenanta, imi place cum evolueaza lucrurile si oricum nu am, in momentul de fata, prea mari pretenti de la scriitoare. Cand incep sa citesc, ma simt abosrbita si asta este foarte, foarte bine

This Means War/ Sa fie razboi!

Genul: Comedie
Durata: 97 minute
Regia: McG
Limba: Engleza
Audienta: AG
In rolurile principale: Reese Witherspoon, Chris Pine and Tom Hardy

Trebuie sa recunosc, am mers la acest film numai din cauza ca in el joaca si Tom Hardy. Ma asteptam la o comedia proasta, cu o actiune interminabila, plina de clisee si lectii de viata. Dar, surprinzator, n-a fost deloc asa.

Actiunea se rezuma la ideea ca doi spioni secreti din America vor aceasi fata. Ei ajung la intelegerea ca amandoi vor incerca s-o cucereasca, dar fara ca ea sa stie ca cei doi se cunosc. La final doar unul va ramane cu ea.

Si ce a rezultat? O comedie excelenta! N-am mai ras asa de ceva vreme, recunosc. Imi faceam griji ca este vina mea ca tot ce sa pot face cand ma duc la o comdie este sa zambesc cu indulgenta. Dar, ieri, cand am fost la cinema, am ras impreuna cu toata sala si chiar si dupa film, cand imi aminteam de anumite momente, ma izbucnea rasul. Am ras cu n-am mai ras de o buna perioada, am ras serios, cu lacrimi in ochi si cu dureri de burta. In rest, pe langa faptul ca Tom Hardy arata superb si ca toata aceasta poveste poate fi considerata simpatica, numai este mult de zis. Desigur, mai sunt si zone penibilute, insa sunt atat de rare, incat nu m-au deranjat. Exista si actiune, dar nu prea multa, asa ca a fost ok.
IMDb

Morti pana la apus

Coperta cartii ,,Morti pana la apus",
de Charlaine Harris, editura Leda,
462 de pagini, pret 30 de lei.

Morti pana la apus, scrisa de Charlaine Harris, face parte din seria Vampirii Sudului, fiind primul volum(vezi primul, al doilea, al treilea si al patrulea). Aceste carti stau la baza serialului de pe HBO, numit True Blood. Defapt, din cauza ca-mi place atat de mult serialul, m-am bagat in romanele Charlainei Harris. Astfel, imi este greu sa nu fac (inconstient si involuntar, desigur) o comparatie ce am vazut la televizor si ce am citit. Oricum, daca nu-ti plac vampirii, nici True Blood, atunci ma indoiesc ca vei gasi Morti pana la apus pe gustul tau.

Cartea este narata din punctul de vedere al lui Sookie, o chelnarita telepata din New Temps, Luisiana. Povestea, cel putin pentru moment, se rezuma la probleme pe care le intalneste Sookie in orasul sau natal atunci cand un vampir soseste in barul unde lucreaza. Vampirul se numeste Bill, iar pe parcursul timpului cei doi se vor indragosti reciproc unul de altul. Cateva personaje secundare care erau in serial dispar acum, in mare pentru ca se pune accentul pe Sookie, nu pe universul in care traieste. Despre cum este scrisa, pot spune ca am fost fericita sa citesc 300 de pagini in cateva ore, mai ales ca-n seara aceea eram destul de obosita. Deci, se citeste usor, e relaxanta, usoara, etc si actiunea nu este chiar atat de rea, comparabil cu ce mai exista pe piata. Desigur, nu atinge nici macar un sfert din complexitatea scrisului lui Anne Rice, dar nici nu ma asteptam la asa ceva, vroiam doar o carte de moment. Si, daca tot am pomenit de alte publicatii, comparativ cu Jurnalele Vampirilor pot sa spun ca-i este net superioara, sunt multumita ca limbajul nu este atat de limitat si ca n-a trebuit sa dau 50 de lei peste 100 de pagini diluate in 200. Cu Twilight? Nu prea au mult in comun, exceptand vampirii, varcolacii si toate alea. Nu-i atat de romantata, eroina n-are 17 ani, ci 25, desi, trebuie sa recunosc, nararea la persoana I aduce un pic cu Stephenie Meyer.

Va invit sa cititi mai multe aici si aici de pe blogul bibliophile.

Maitreyi

 Mircea Eliade

Maytreyi

editura Cartex

181 de pagini

Imi este greu sa scriu despre aceasta carte care mi-a ravasit spiritul si tulburat mintea. Imi este greu sa-mi dau seama ce simt, ce cred. Sunt sigura ca nu poti fi niciodata sigur de ceva, asa ca am de gand sa ma destanui cat mai sincer posibil.

Pe langa fapte, personaje, si alte lucruri concrete, la o carte conteaza ce a schimbat in cititorii sai. O cartea ideala ar trebui sa te lasa sa vibrezi in paralel cu proza, cu actiunea. Sa te implici, sa te gandesti, sa simti mai mult ca de obicei. Asta inseamna literatura de calitate. La final, m-as simti schimbata, ca dintr-o excursie dintr-un loc strain. Maitreyi a fost o experienta, cu siguranta, insa una care m-a lasat nauca, visatoare si nesigura asupra celor citite. Parca regret c-a fost atat de scurta.

Apreciez schimbarea pe care a produs-o in mine. Momentan, fiindca am terminat-o de curand de citit, nu pot stii ce este diferit, insa in adancul meu, privind la dimensiuni reduse, asupra moleculelor si particulelor, sinapsele se realizeaza altfel, iar perceptia asupra lumii s-a schimbat.

Desi, am incercat (si nu pot nega) sa ma opun acestui roman, datorita Indiei care-mi pare lipsita de gust, n-am reusit sa nu ma las vrajita, sa nu pasesc in alt timp si alt spatiu. Am simtit ca pasesc intr-un taram neexplorat, intr-o stare in care timpul se opreste, iar cei din jur numai conteaza. Chiar si asa, nu am nici o certitudine ca am inteles ce a vrut autorul sa spuna.

Chiar daca sunt fata, si astfel as putea s-o inteleg mai bine pe Maitreyi ca personaj, dar si ca simbol asupra unei granite intre iubirea interasiala si culturala, intamplarile mi-au exercitat aceeasi farmec si mister ca oricui altcuiva. Scrierea mi s-a parut fugara, stilul minimalist. Frumusetea ii este subtila (poate prea subtila pentru o bruta ca mine), invaluit in mister si fascinatie fiecare intamplare.

Acestea fiind spuse, inchei postarea cu regrete ca n-am fost prea explicita (defapt deloc) si ca am fost atat de egoista scriind cele de mai sus doar pentru mine.

Un lucru e cert totusi, v-o recomand. 

Mironositele

Coperta cartii ,,Mironositele" de Federico Andahazi
de la editura rao,
de 154 de pagini la pretul aprox. de 12 lei.

L-am ,,descoperit" pe Federico Andahazi, autorul cartii in discutie, in urma unei oferte de la Diverta. Astfel, puternic multumita de mica mea ,,afacere", am iesit cu o carte de numai 11.99 lei. Chilipir! mi-am zis.

Pe spatele cartii, este precizat ca actiunea, enuntata in stil gotic modern, are loc in anul 1816. Personajele, implicate in sumbra dezvaluire a unor secrete ce pot schimba fata lumii, sunt Percy si Mary Shelley, Claire Clairmont, lordul Byron si secretarul domnului Byron, John William Polidori.

Care este taina pe care editori o anunta cu atata aroganta? Taina nu este reala. Povestea se rezuma la o fantazma erotica ce vrea sa reliefeze firea omului, lipsa moralitatii, lipsa izvorului originalitatii, etc. Secretul consta in existenta unei creaturi similare vampirilor. Fiinta, de sex feminin, desigur, ostracizata de propiul aspect, are nevoie de fluidul alb, existent in fiecare fiinta barbateasca. S-ar putea sa va dati seama la ce ma refer. Este o creatura perversa, care, din punctul meu de vedere, s-a autodescris cu prea multe epitete, autorul a facut uz de figuri de stil in a infatisa hidosenia sa exagerata. Aceasta fiinta perversa se hraneste din insasi fructul pasiunii omenesti, profitand cu abilitate de slabiciunile oamenilor. 

Apreciez talentul autorului. Imi place cum scrie, insa mai putin despre ce scrie. Descrierile sunt ametioare, proza de o muzicalitate rara, imaginiile sunt vii. Doar descrierea unui lac poate deveni senzuala, iar timpul indepartat adauga mister. Desi scrise foarte bine, intamplarile mi s-au parut a fi imbuibate cu carnalitate, de o sexualitate exagerata, groteasca.

Despre umorul negru? As fi tentata sa scriu ca este o reclama falsa, insa ma resemnez in a spune ca depinde din ce unghi este privita cartea. Privind direct actiunea, aceasta nu pare mai mult decat o conspiratie plina de umor, o gluma plina de ironie.

In final, va las pe voi sa decideti daca Mironositele este o carte buna, sau nu. Amintesc doar de paginile captivante, ca cele 150 de pagini pot fi terminate cu usurinta in cateva ore. Am pus si coperta din UK, intrucat arata exact desore ce e vorba, nu ca cea de la noi, care lasa urme de indoiala.

Middlesex

Middlesex de Jeffrey Eugenides,
editura Polirom, 593 de pagini, pret aprox.
40 de lei.

A fost foarte placut sa stau linistita, cu o lectura captivanta in brate, plina de detalii care mi-au imbunatatit imaginea asupra Lumii Noi. O carte care la fiecare pagina data elibereaza mirosul intepator, specific tiparului proaspat. Sa nu fi presat de nimeni si nimic. Timpul sa se opreasca in loc. Pur si simplu am citit si am savurat ,,puterea cuvintelor".

Middlesex este o carte usoara, relaxanta. Subiectul, aparent comercial, care putea sa devina ingrozitor (acela a unui hermafrodit), se dovedeste a fi surprinzator de profund. Jeffrey Eugenides m-a uimit pentru a doua oara.

M-a surprins cate a evidentiat autorul despre sufletul uman, atat de bine deslusit in complexitatea sa. Un roman in care este surprinsa suferinta, dragostea, vinovatia. O sumedenie de stari au fost imbinate in decorul unei incursiuni in istoria unei familii de imigranti greci pe teren american. Defapt, cheia sucesului acestei naratiuni consta in evocarile contiune ale unor amintiri vazute din interior; legaturi care sfideaza reguliile normalului, pentru ca prezentul se combina cu trecutul, naratorul fiind un personaj omniprezent care incearca sa traga o concluzie, privind in trecut asupra propriei vieti.

Este o carte ideala pentru tine daca nu te deranjeza un numar ridicat de pagini. Ai sa descoperi o mica ,,enciclopedie" a timpului ce se desfasoara de la inceputul anilor '20 pana in prezent. O minunata ilustrare subiectiva a societatii de-alungul timpului. O piesa de literatura ce nu trebuie sa lipseasca din rafturile bilbiotecii nimanui. Lectura foarte generoasa in emotii, in detalii, care te trece de la tristete la izbucniri zgomotoase de ras fara sa-ti dai seama!

Referitor la carti, atat in general, cat si cu gandul la Middlesex si, mai putin palpabil, la Intriga matriomniala (tot de J. Eugenides), ajung la gandul ca arta scrisa, romanul, este o munca generoasa, plina de compasiune. Mi se pare ca, prin scrierea unei carti, scriitorul isi arunca pe tava, in taisul publicului, in vantul timpului, sufletul si o bucata din incarcatura sa, tinuta la copt ani de-a randul. Pentru doar 40 de lei (atat m-a costat cartea aceasta) cuvintele devin sprijin, frazele inspiratie, iar intreaga lucrare o amprenta a unui alt individ de pe aceasta planeta.

Si daca o carte de 600 de pagini iti provoaca atatea reactii, nu pot sa n-o recomanzi altora, spre a a fi criticata in continuare ca o adevarat opera de arta contemporana.

Postez mai jos alte coperti ale aceluiasi roman, intrucat o imagine face cate o mie de cuvinte.

Doubt

Genul: Drama
Durata: 104
Regia: John Patrick Shanley
Limba: Engleza
Audienta: AP-12
In rolurile principale: Merly Streep, Philip Seymour Hofman, Amy Adams.
Va recomand filmul Doubt (2008) cu Merly Streep. Joaca si Philip Seymour Hofman, pe care l-am mai vazut in alte filme ale caror nume nu mi le pot aminti acum, dar si Amy Adams, despre care am vorbit la Julia and Julia. Subiectul are in atentie o scoala catolica. Pe baza marturiei unei proaspete surori crestine, o maicuta crede ca parintele are relatii necorespunzatoare cu un baiat de culoare neagra. Un clasic care merita vazut. Rareori sufletul uman poate fi exprimat cu atata acuratete. Rareori voi ajunge sa plang si pentru tabara acuzatorilor, a victimei, cat si a pedofilului in cauza. Despre indoiala. Nici un cuvant in plus necesar. 5/5 stele.

Midnight in Paris

Genul: Comedie
Durata: 94 minute
Regia: Woody Allen
Limba: Engleza
Audienta: AP-12
In rolurile principale: Owen Wilson, Rachel McAdams, Kathy Bates

Inceputul tinde a fi de departe original, ideea unui grup american plin de clisee in cap care viziteasa Parisul pentru a dezbate cultura, pentru a gasi inspiratie este deja folosita, americanii o fac in prezent. Devine enervant sa le auzi accentee grave in engleza, si-ngeneral m-a enervat ideea culturalizarii. Ideea actorilor care incercau sa vorbeasca franceza, sa pronunte Versailles, tot. Pe deasupra, actorii nu mi se par simpatici, unele replici suna fals.

Gil este un scriitor cu crize de inspiratie, logodit cu o frumoasa blonda realista, care priveste aspirational la vremurile din trecut. Este un mare admirator al aniilor '20. Viseaza la o calatorie in trecut, la o viata in Parisul de dinaintea celui de-l Doilea Razboi Mondial. Apoi, sa vezi intamplare, se trezeste in anii '20, in vremea lui Picasso si al lui Hemingway. Ca in Cenusareasa, la miezul noptii apare o masina veche (nu-i nici o trasura trasa de cai cu aripi din fericire) care-l transporta inapoi in timp (Cand mi-am amintit titlul si ma uitam la film nu ma puteam abtine sa nu exclam indignata: serios?! Despre asta e vorba?). Toate acestea i se intampla pentru a realiza ca oamenii fiecarei epoci visau la trecut. Ca timpul nu exista si ca poate fi depasit cu usurinta. Bine, asta poate-i de la mine, dar cu siguranta isi da seama ca nu-i o mare diferenta in a trai in la inceputul sec. XX sau in prezent. Defapt, din cauza medicinei si a oamenilor, ajunge la conluzia ca-i mai bine acolo unde se afla, in anul 2010. Se desparte de logodnica sa (va sa zica, aici era problema?) si se impriteneste cu o frantuzoaica. Se hotaraste sa traiasca in Paris, numai ca in prezent.


Mi-au placut costumele si imaginiile din Paris, in special cele din anii '20. Actorii nu mi se par iesiti din comun, pe alocuri se putea mai bine. Din fericire, Owen Wilson a incetat sa ma mai enerveze.

IMDb

Haywire

Genul: Actiune
Durata: 93 minute
Regia: Steven Soderbergh
Limba: Engleza
Audienta: AP-15
In rolurile principale: Gina Carano, Michael Fassebender, Evan McGregor, Antonio Banderas, Michael Douglas

Mallory (Gina Carano) este un agent secret de prima clasa, foarte valoros la ea in agentie. Dupa ce salveaza un jurnalist chinez tinut ostatic, propia echipa se intoarce impotriva ei, inercand sa o omoare. Astfel, devine tinta unor cinspiratii pe care spera sa le dejoace.

Din cauza distributiei, asteptarile mele au fost destul de mari. Din pacate, marii actori, ori cei fata de care eram curioasa, precum Antonio Banderas, Michael Douglas, Michael Fassbender (l-am vazut in X-men: first class si Dangerous method) sau Evan McGregor (a jucat recent in The Ghost Writer) au avut roluri secundare. Astfel, pe Antonio Banderas l-am vazut mai putin de 10 minute, pe restul mai nu mai mult de 20.

Per total sunt dezamagita, actiunea (adica bataile) pare pur coregrafica, iar dupa cinci suturi in fata, personajul lovit se ridica fara nici o problema, iar cu o miscare speciala castiga jocul. Putin credibil, nu? Pe langa asta, se mai intampla ca scenele de urmarie sa dureze minute intregi. In acest timp nu se vorbeste deloc. Defapt, ce sa se spuna? Oricum, actrita principala, in ciuda siluetei generoase, este total nefeminina (cel putin asa mi se pare), neatragatoare cu un maxilar ce-mi aduce aminte de un barbat in floarea varstei. Are semne de la varsat de vant pe piele, etc. Cred ca ati priceput ca nu mi se parut deloc simpatica. .

Mai multe detalii despre dstributie pe IMDb.

Sleeping Beauty

Genul: Drama

Durata: 101 minute
Regia: Julia Leigh
Limba: Engleza
Audienta: IM-18
In rolurile principale: Emily Browning, Rachael Blake, Ewen Leslie

In general, nu scriu mult despre actiunea filmului, intrucat imi place sa aflu doar subiectul/tema abordata.

Cred ca de aceasta data o sa rup un pic obiceiul prin a adauga cateva detalii suplimentare. In primul rand, tema din Sleeping Beauty n-are nimic de a face cu povestea din copilarie intitulata la fel. Personajul feminin este Lucy, o tanara studenta care are tot felul de modalitati de a-si obtine banii, folosindu-se cu abilitate de frumusetea sa. Asta pana cand se angajeaa intr-o slujba de noapte. Primeste sume exorbitante, de la 250 de dolari pe ora. Pentru asta se lasa drogata de patroana localului; timp de o vreme buna ramane inconstienta, perfect vulnerabila barbatiilor care platesc. Reguliile interzic penetrarea, insa chiar si asa, trupul ei ramane in voia altora cat timp ea doarme bustean.

Ceea ce te face literalmente sa vizionezi filmul, este misterul acestei frumuseti fara trecut. Dialogurile sunt platonice, rareori chiar se spune ceva, iar senzatia generala este cea de monotonie. Lipsa actiunii, avansarea lenta prin timp, pana si inexistenta sunetelor duc treptat la speranta desarta ca pana in final se va intampla ceva.

PS: Aduce un pic cu filmul Eyes Wide Shut (in caz ca nu mai tineti minte, joaca si Tom Cruise&Nicole Kidman in el). Am aflat ca este facut dupa cartea Frumoasele adormite de Yasunari Kawabata.

Uita-te pe IMDb.

The Virgin Suicides-film

Genul: Drama
Durata: 97 minute
Regia: Sofia Coppola
Limba: Engleza
Audienta: AP-15
In rolurile principale: Kirsten Dunst, Josh Hartnett, James Woods

Un grup de adolescenti incep sa fie obsedati de viata unor frumoase adolescente, care, dupa sinuciderea surorii mai mici, devin blocate in casa de parintii lor stricti. Filmul este ecranizarea romanului Sinuciderea Fecioarelor de Jeffrey Eugenides.

Actiunea are loc in America, undeva prin anii '60. Muzica este hipnotica, jocul misterios al surorilor blonde cu pielea alba ca laptela, care zambesc cuceritor devine extrem de senzual, iar cand te astepti mai putin povestea evolueaza, se detaliaza mai multe lucruri, dar niciodata indeajuns de mult.

Nu cred ca mai trebuie spus ceva. Vedeti filmul.
PS: Vezi prezentarea filmului Sinuciderea Fecioarelor pe IMDb

Julia and Julia

Genul: Biografic
Durata: 123 minute
Regia: Nora Ephron
Limba: Engleza
Audienta: AP-12
In rolurile principale: Amy Adams, Meryl Streep, Chris Messina

Inspirat dupa doua povesti adevarate, filmul reprezinta ecranizarea cartii Julia&Julia de Julia Powell. Astfel, intr-un singur an, Julia a anului 2002 incearca sa faca toate retele din prima carte de retete a Juliei Child din anii '60 (Mastering the Art of French Cooking), scriind in acelasi timp pe blogul ei.

Acesta este un alt film foarte bun pe care vi-l recomand. Unul dintre motivele care m-au facut sa-l vad inca odata astazi, pentru a doua oara, a fost distributia. Chiar daca Amy Adams nu este atat de cunoscuta, isi joaca rolul perfect iar impreuna cu Merly Streep-fata de care nu trebuie sa mai adaug ceva, numele spune totul- iese un film incredibil, bun de vazut oricand. Poate ca parerea mea este exagerata, dar parca puteam simti aromele de mancare zburandu-mi sub nas, puteam sa-mi imaginez gustul si textura carnii boeuf bourguignon, sentimentele prin care treceau acei oameni, si, mai presus de toate, visam cu ochii deshisi la anii '50 si la minunatul Paris. Astfel, parca eram eu Julia Powell, intr-un oras oarecare din America, privind aspirational in trecut, catre o femeie si o bucatareasa extraordinara. Este un film amuzant, interesant si plin de surprize. Va recomand cu drag Julia and Julia. Bon apetit!


Vezi AICI pentru prezentarea de pe IMDb.

Take the lead

Genul: Drana
Durata: 118 minute
Regia: Liz Friedlander
Limba: Engleza
Audienta: AP-12
In rolurile principale: Antonio Banderas, Rob Brown, Yaya DaCosta

O poveste inspirata din realitate care infatiseaza un profesor de dans (Antonio Banderas). Acesta crede ca prin invatarea copiilor cu probleme in societate dansuri de ballroom viata lor se va putea imbunatati.

Nu va recomand acest film. Poate, asa, in caz de plictiseala maxima ori de sete bolnavicioasa de Antonio Banderas, merge. Insa, altfel, nu. O fi Take the lead simpatic, o avea anumite scene amuzante, s-ar putea ca atunci cand vine vorba de rasism si saracie sa emane un minim de empatie, dar mai mult de atat nu ofera. Antionio Banderas arata bine, joaca bine, iar accentul lui este absolut adorabil. De el mi-a placut. 

Am spus ca in rest nu mi-a placut si ca nu-l recomand. Asta in mare pentru ca toata actiunea este concentrata pe probleme acelor copii marginalizati din suburbii (majoritatea implicati in afaceri cu droguri sau prostitutie) care sunt rezolvate prin magia dansului. Din prima subiectul devine mediocru, tipic american, demn de un film de la ora trei de la Protv.

Mr. Nobody

Genul: Drama
Durata: 141 minute
Regia: Jaco Van Dormael
Limba: Engleza
Audienta: AP-12
In rolurile principale: Jared Leto, Sarah Polley, Diane Kruger

Povestea unui om desfasurata in secolele 20 si 21, de la nasterea pana la moartea sa. Ultimul om al secolului 20, ajuns la batranete, incearca sa-si aminteasca cine a fost, in haosul lumii moderne care a descoperit salvarea de la moarte. Problema, sau mai degraba punctul interesant este ca nu-i spusa numai o poveste, ci toate care s-ar fi putut intampla, in functie de fiecare alegere pe care ar fi putut sa o faca. Vedem ce s-ar fi intamplat daca, dupa divortul parintilor, ar fi ramas cu mama sau cu tatal. Daca ar fi fost cu Anna, cu Elise sau cu Jean. Daca ar fi fost bogat sau sarac, fericit, cu copii sau fara. 

Ideea de la baza acestui film este ca, indiferent de posibilele alegeri, finalul este intotdeana la fel.

In opinia mea, este un film filozofic foarte bun, in care se ofera raspunsuri la diferitele intrebari ale omului. Mi-a placut cum, pentru realizarea unui sfarsit plauzibil, a fost combinata stiinta cu religia. 

La inceput am fost cam sceptica, apoi mi s-ar parut simpatic, spre final simteam ca am deja in fata ochiilor Marea Dragoste, ca in final sa raman confuza, ca la inceput. Oricum, trebuie neaparat sa-l vedeti, macar asa, ca ,,experienta".

Un film pe care l-am vazut nu numai odata, ci de doua ori. Probabil ca o sa-l ma vad inca o data. Desi nu are nimic in comun, m-a impresionat la fel de mult ca Titanic, film pe care l-am vazut de mai mult de patru ori.

IMDb.

Last night

Genul: Drama
Durata: 93 minute
Regia: Massy Tadjedin
Limba: Engleza
Audienta: AP-12
In rolurile principale: Keira Knightley, Sam Worthington, Eva Mendes

Filmul urmareste situatia unui cuplu casatorit. Intr-o noapte sotul pleaca intr-o calatorie de afaceri cu o colega cu care a mai avut relatii extraconjugale, iar sotia, nerezistand tentatiei, se intalneste cu fosta ei dragoste.

Filmul evolueaza lent, insa mie mi-a placut asa pentru ca se creeaza o senzatie de intimitate, parca ma uitam la o poveste senzuala, spusa in soapte, sa nu raneasca pe cineva cu acuzele oferite. Kiera Knightley arata superb -desi pe alocuri parca prea slaba- si tot jocul actoricesc mi s-a parut bine pus la punct, in ciuda faptului ca filmul nu este doldora de celebritati.

Recomand ca un film de week-end, insa in nici un caz pentru o intriga tumultoasa plina de surprize. Este doar un film despre un cuplu, fiecare tanjeste dupa altcineva. Fiecare cu probleme lui.

IMDb aici.

The Iron Lady

Genul: Biografic
Durata: 105 minute
Regia: Phyllida Lloyd
Limba: Engleza
Audienta: AG
In rolurile principale: Meryl Streep, Jim Broadbent, Richard E. Grant

Un film despre o femeie mareata, o adevarata conducatoare care a vrut sa schimbe ceva prin fapte, nu prin idei. A vrut sa gandeasca, nu sa simta. A ales cariera, nu viata personala.

O viata vazuta din perspectiva batranetii, o poveste spusa din memoria fostei prim-ministru al Marii Britanii, ajunsa in pragul batranetii.

M-a surprins irezistibila asemanare intre reala Margaret Thatcher si Merly Streep, machiajul si efectele speciale m-au lasat fara cuvinte. Un film despre o mare doamna a Angliei cu o mare actrita a Americii.

Despre rolul jucat, cred ca daca scriu ca Marly Streep a jucat extraordinar cu o gratie, usurinta si naturalete care socheaza, este pleonasm.

La fel ca la celalalt film biografic din anul acesta, J.Edgar, si The Iron Lady m-a facut sa caut pe internet mai multe lucruri, ca sa fac o comparatie intre arta si realitate.

Cu siguranta, recomand. Un film foarte bun, Marly Streep a castigat un Oscar pentru rolul principal.

Scrisoare de dragoste

Scrisoare de dragoste de Mihail Drumes,
editura ART, 339 de pagini, pret aprox.
25 de lei

Imi este greu sa-mi gasesc cuvintele cu privire la aceasta carte, intrucat acum cateva minute am terminat-o. Cred ca este important sa spun ca ma simt ranita, imi pare rau de deznodamant, de personaje, de soarta- ce mai! De tot! Din ce pricina a scris Mihail Drumes asemenea carti care te ranesc? De ce, din cele patru carti scrise de el, trei se termina tragic? As vrea sa stiu si eu, ce socoteli l-au manat catre atatea sinucideri? De unde atata drama?

Titlul, si anume Scrisoare de dragoste se refera la faptul ca intreaga naratiune este un ultim cantec de iubire si regret fata de sufletul pereche, dragostea lor ramanand neimplinita.

Subiectul romanului: Un baiat se indragosteste de o fata pe care o intalneste in tren, cei doi aflandu-se in acelasi vagon. Trec luni fara sa-si vorbeasca, dar soarta ii mana sa se intalneasca din nou, dupa aproape un an. Ajung sa se cunoasca, iar in final se casatoresc. El, ditamai nenorocitul (scuzati exprimarea, dar nu ma pot abtine), se desparte de ea pentru alta mai bogata. Chiar daca implinirea financiara cade pe ambele parti in final, inevitabilul il ajunge din urma. Dorul de fosta sotie il macina pe interior, nu se poate abtine sa n-o compare pe actuala cu fosta, prima iubire fiind tot timpul altfel, mai buna. Astfel, numai dupa ce a parasit-o isi da seama de pretul ei, impingandu-se la sinucidere (clasic!).

Nepotrivirea destinelor, despartirea celor meniti sa fie impreuna printr-un hazard al soartei se aseamana intr-o doara cu La rascruce de vanturi. Nu ma intelegeti gresit, nu prin fapte, ci prin relatiile dintre personaje.

Chiar daca aceasta carte iti emite adanc in ineriorul fiintei rezonante dramatice, o puternica stare de deja vu ma cotrobaie. Probabil pentru ca stilul nu difera prea mult cu celelalte creatii ale autorului, pentru a se aseamana prin puterea dragostei cu Invitatia la vals, iar prin ,,aer" cu Cazul Magheru.

In concluzie? O lectura vie, colorata plina de suspans, dragoste, in care fiecare fapta este pedepsita, si care, din pacate, se termina tragic. 

Padurea spanzuratilor

Padurea spanzuratilor de Liviu Rebreanu,
editura pentru literatura, 349 de pagini,
pret aproximativ 5 lei.

Incepe cu o spanzuratoare, se termina cu una. Pe parcurs toti membrii armatei se cutremura cu privire la streang, la dezertare si lapedeapsa capitala. Un final inevitabil.

,,Patria noastra este moartea...pretutindeni si mereu moartea."(pg.52)

,,mai bine sa infrunte gloantele dusmanului decat streangul patriei."(pg.58)

Ce crud e razboiul! Dar, pe langa omucidere, paguba cea mai mare este impactul psihic asupra soldatui care este secat de compasiune prin asistenta si participarea in mod direct la macel, in caz contrar fiindu-i chiar propia viata amenintata. Acesta ramane doar cu ura, frustrari, este lasat sterp prin anihilarea individului, in mod nemilos. Personajul nostru incearca sa se ridice deasupra acestora trecand de la exaltare la ura, se cutremura, se indragosteste nebuneste inca o data ajungand sa vrea sa dezerteze la dusman.

,,O ura istovitoare imi roade inima. Urasc tot ce-i aici, pe toti oamenii, prieteni, camarazi, superiori, inferiori, tot, tot, Constantine! (...) Daca voi mai sta in lumea aceasta simt ca ura mea ma va pierde, trebuie sa ma piarza, caci va trebui sa izbucneasca odata, chiar impotriva vointei mele!" (pg.157)

Este vorba despre oameni slabi (normali), inca receptivi la mediul inconjurator, care tremura in costum militar sub exploziile razboiului, raniti si speriati de atata moarte. Lasitatea si lipsa de moralitate a executorilor plini de sadism, placeri meschine ale acestora ii cutremura, omitand, insa faptul ca ei insisi pot deveni calai...

,,M-am uitat imprejur ca sa caut stalpii spanzuratoriilor...stalpii nu erau, dar, in schimb, in fiecare copac atarnau oameni, agatati de crengi (...). Asta-i padurea spanzuratiilor (...). Mi-a inghetat inima in piept."(pg.66) 

,,Am privit zvarcoliturile trupurilor, am auzit paraitul crengilor si numai inima imi tremura incet, fricoasa, hoteste, ca nu cumva sa auda vreun vecin"(pg.67)

Venit critic la adresa razboiului si a tuturor ororilor pe care acesta le presupune, tema romanului poate fi primita ca o metafora asupra vietii ori pur si simplu un pretext pentru a discuta despre ea in termeni cat mai precisi. Da, recomand.

,,sa nu observe ceilalti cat de false si nesincere ii sunt vorbele. Frica aceasta il chinuia neincetat, ii sfasaia sufletul, fara sa i se poata impotrivi. Avea impresia ca se afla pe marginea unei prapastii si nu cuteza sa se uite in adancimea care totusi il ispiteste din ce in ce mai staruitor." (pg.53)

STIINTA SI TEHNICA/Februarie 2012

Dupa post-ul anterior, sper ca m-am facut remarcata ca o fana a revistei Stiinta si Tehnica. Ca tot veni vorba, mi-am zis (de ce nu?) sa anunt ca am toate numerele! Imediat cum am si scris ca deja mi se pare macar suspect anuntul meu. Sa fie de vina vreo frustrare din copilarie? Ca celelalte fetite aveau mai multe chestii sclipicioase, roz si pufoase decat mine? Ce perle ies din gura mea! In fine, lasa asa, ca merge, pari intelectuala poate, nu se stie, se creaza vreun club cu colectionari de reviste.

Coperta ,,Stiinta si Tehnica", numarul 11, anul 2012,
februarie

Sa las scaparile mele deoparte precum si incercarile esuate de a fi amuzanta, si sa trec pe scurt continul revistei:

• STIRI: Dovezile existentei vietii pe Venus, niste erori grosolane/ pg 14. Respectatul savant rus Leonid Ksanfomaliti a scris un articol in care sustinea ca pe planeta Venus au fost fotografiate forme de viata. Din abundenta de poze atasate anuntului se poate observa un obiect ciudat ce aminteste cu un crab care pare sa-si schimbe pozitia. Dupa ce poza a starnit numeroase controverse, un alt specialist a observat ca obiectul vizat nu era decat o componenta a sondelor spatiale. Deci, fara extraterestrii si forme de viata deosebite? Se pare ca da, era doar o alta eroare umana.
• UCRONIE: Ce s-ar intampla daca...temperatura globala ar creste cu pana la 4 grade celsius?/pg 46. Incalzirea globala este un lucru concret. Este un lucru nou, nemaitrait de omul modern. Cele mai pesimiste previziuni aratau cresteri cu pana la 6 grade celsius pana la sfarsitul secolului. Groelanda este in plina topire, iar pana in 2050 este posibil ca topirea ghetariilor sa devina ireversibila, iar de aici incalzirea creste pana in necunoscut, apele se topesc, inundatii, extinderea deserturilor, creste nivelul marii la un nivel inimaginabil, uragane... Urmeaza o detaliere pe grade si ani cu efectele din toate continentele, demna de un scenariu SF cu tema apocaliptica, insa este pe cat se poate de reala. Rezultatul? Pe la finele lui 2100 planeta va fi atat de data peste cap incat oamenii nu-si vor mai gasi locul pe Terra.
• PSIHOLOGIE: Afla povestea stiintei care incearca sa faca lumina in tenebroasa lume a crimei/pg 52; Este investigata lumea criminologiei, stiinta care se ocupa cu domeniul ucigas, circumstantele crimei cat si omul in sine sunt analizate si din punct de vedre psihologic, biologic si civic, aparand si cateva memorabile citate din Freud&Dostoievski.
• ATRONOMIE: Ocolul Soarelui in 365 de zile: cu cine se intalneste planeta noastra de-a lungul unui an?/pg 76;
• FIZICA: Daca psihoistoria lui Asimov devine realitate?/pg 89;
• RECOMANDARI: Carte: ,,Este Dumnezeu Matematician?" de Mario Livior nu incearca sa afle natura lui Dumnezeu, ci daca matematica preexista in natura independent de creierul uman sau daca reprezinta, pur si simplu, o constructie a acestui creier. O istorie pasionata a matematicii din Antichitate pana in prezent accesibila si amatoriilor. Tentant, nu?

STIINTA SI TEHNICA/Ianuarie 2012

Poza din revista ,,Stiinta si Tehnica", numarul 10, anul 2012, ianuarie

Doresc sa va prezint o revista care a aparut inca anul trecut: Stiinta si Tehnica. La pretul de 8.8 de lei, aceasta revista lunara isi propune sa prezinte, atat oamenilor simpli, fara mari cunostinte in domeniul stiintelor, dar totusi interesati de ultimele descoperiri, cat si celor ,,mai dotati" reportaje de buna calitate, accesibile, de ultima ora. Mi se pare o revista interesanta, iar in comparatie cu National Geograpic (atat revista cat si programul TV), care in ultimul timp ma sufoca cu prea multe poze, cat si toate cele de la Discovery, revista Stiinta si Tehnica a devenit prima mea optiune, mai ales ca este scrisa de romani pentru romani, calitatea nefiind afectata.

Cat de inteligenti suntem de fapt?/S&T/paginile 44-61, din DOSAR

Pentru a ne raspunde la aceasta intrebare, trebuie sa intelegem ce este inteligenta. Cum o putem clasifica? La inceputul sec. XX confectionarea uneltelor si limbajul complex erau aptitudinile necesare pentru o fiinta inteligenta. Pentru a continua, trebuie sa acceptam ca si noi suntem animale, fiind cea mai inteligenta specie. Dar, daca tinem cont ca ceea ce animalele pot invata de la mediu lor de viata depinde de la un spatiu la altul, oamenii de stiinta care au enuntat intaia teorie au modificat-o, afiramand in cele din urma ca ,,inteligenta nu este altceva decat un anasamblu de abilitati speciale care a evoluat ca raspuns la diferitele medii. Recent mai multi cercetatori au cazut de acord ca flexibilitatea mentala si comportamentala poate fi considerata o buna metoda de a masura inteligenta animala."

Din faptul ca animalele pot invata unele de la altele (ma refer acum la maimute) am putea trage concluzia ca animalele au cultura propie. Insa, chiar si asa, orice animal a fost dresat de catre om (cimpanzei, gorile, papagali sau delfini) nu a depasit capacitatiile unui copil de 3 ani. In revista ni se detaliaza o intreaga poveste a unui papagal care nu numai ca a si-a asumat un vocabular de 150 de cuvinte, intelegandu-l pe fiecare in parte, fiind in stare sa-l foloseasca cand avea nevoie, dar, care a si inventat unul nou.

In continuare, este analizat mitul comform careia folosim numai 10% din creier, se vorbeste despre inteligenta artificiala si se aprofundeaza limitele inteligentei umane. Exista o probabilitate ca oameni sa se afle intradevar la capatul evolutiei, iar visele cu privire la petformante uluitoare destinate creierului uman sa fie desfiintate. Din cauza ca materia cenusie a incetat sa mai evolueze, creierul este impins la maxim. Urmeaza sfarsitul speciei noastre, atat de natural pe cat poate surveni, pe baza geneticii sau a greseliilor inevitabile in mentinerea planetei? Omul se va impinge la autodistrugere? Ori, ajungang la capatul drumului, ne asteapta mari revelatii?

Alte articole interesante: STIRI: KEPLER 22b/pg 14; UCRONIE: Daca omul ar fi fost astazi contemporan cu Homo neanderthalenis?/pg 38; CERCETARE: Calitatile misterioase ale apei/pg 62; PSHIHOLOGIE: Odios si macabru/ pg 86; RECOMANDARI/pg 105.

Foarte bine documentata si organizata, cu multe poze, dar nu in exces, menite sa atraga interesul, va recomand in continuare sa cititi revista Stiinta si Tehnica, de o grafica surprinzator de buna.

Site-ul oficial al revistei, aici.

Cazul Magheru

Cazul Magheru de Mihail Drumes,
editura Art, 350 de pagini, pret aprox.
25 de lei

Actiunea are loc in perioada interbelica, vreme in care erau doar 2.5 miliarde de oameni, azi fiind 7 miliarde. Ilarie Magheru, este un tanar pasionat de psihologie si pian, care in urma mortii devastatoare a iubitei lui se decide sa urmeze drumul medicinei. Avand vise mari, de imbunatatire a medicinii, se gaseste in postura se a avea nevoie urgenta de bani pentru a-si implini planurile marete. Scopul scuza mijloacele?

,,Acu-i acu-i! gandeam...Cunosc locul unde sunt ascunsi banii, dar cum sa fac, ce mijloc sa folosesc pentru a intra in posesia mea? ,,Ucide-l!...racni alta fiinta din mine. Nu da inapoi! A cutezatorilor e lumea!" M-am ingrozit. Sa ucid? (Arunca-l pe fereastra!)

Este interesant de urmarit identitatea psihologica a personajulu Ilarie. Medicul, chiar daca a comis crima intr-un acces de somnambulism (de unde multi s-ar declara nevionavati din lipsa constiintei) nu poate trai cu propia vinovatie, aceasta trimitandu-l la marturisirea pacatului.

Este o carte frumoasa de citit: cursiva, lina si usoara. Un roman captivant si spun asta fara sa exagerez din dorinta meschina de a-mi anima recenzia si scriisul printr-o infloritura.

Ce este bine? Sa lasi natura sa termine ce a inceput sau sa te ridici deasupra ei? Nu este aceasta o sfidare, o intrerupere nenaturala care nu-si are locul? Mihail Drumes ofera o perspectiva incredibila asupra naturii umane, in care toate cartiile erau deja puse pe masa...atata tot ca cel aflat in cauza nu stia inca!

Ce mare putere au cuvintele atunci cand, prin talentul autorului ajung sa-ti zguduie fiinta! Cazul Magheru este, intradevar, o capodopera, una dintre cele mai mari lucrari ale scriitorului. Recomand!

Habemus Papa

Genul: Drama

Durata: 102 minute
Regia: Nanni Moretti
Limba: Italiana
Audienta: AG
In rolurile principale: Nanni Moretti, Margherita Buy, Michel Piccoli

Dupa moarte Papei, Colegiu Cardinalilor se intruneste, si, in urma voturilor, este ales dintre cardinari noul Papa. Crestinii asteapta in Piata Sf. Petru din Vatican iesirea la balcon a noului suveran pontif, insa aceasta sufera o criza de panica si amana momentul, nimeni din afara Vaticanului nestiind cine este noul Papa ales.  Este temator si depresiv, refuza sa-si ia sarcina in primire, refugiandu-se in apartamentele sale. Prin amanarea sosirii la balcon a Papei, lumea este ingrijorata, se nasc banuieli cum ca Papa a murit. Cardinalii nefiind in stare sa-l calmeze, este chemat un psihoanalist.

Inafara de o simpatie fata de contextul acestui film si placerea de a-l vedea pe noul Papa ales, acesta un simplu om crede ca este nepregatit pentru rolul ales de altii pentru el, framantandu-se si incercand sa-si aduca aminte cine este, cine a fost si ce a vrut, precum si concluziile la care ajunge, este un filmulet destul de slabut si plictisitor. Despre Nanni Moretti, mi-a placut cum si-a interpretat rolul, insa chiar si cu o prestatie foarte buna a actorilor, filmul ramane static, precum filmele frantuzesti, deloc intrigant :). Pot spune insa ca povestea este una sensibila, mai greu de gustat pentru toata lumea, insa...se putea spune mai mult.

Batranul si marea (carte)

Batranul si marea de Ernest Hemingway,
editura Polirom, 173 pagini, pret
aprox. 35 de lei

Ernest Hemingway (1899-1961) scrie despre incercarea scriitorului de ,,a iesi in larg", de a face ceva nou, in incercarea de a-i depasi pe marii scriitori din trecut. Ajuns in larg se gaseste singur, fara nici un sprijin. Situatie in care autorul s-a regasit, numai ca-n cazul sau suferintele l-au impins la suicid.

Personajul nostru principal nu se sinucide, ci-si continua viata de pescar, in toata saracia ei, visand la o zi mai norocoasa, cand va prinde pestele cel mare, cand va izbuti. Dar, tocmai fiindca a a juns in larg este infrant pentru ca pericolele cresc pe masura ce se departeaza de cea ce stie.

Desi pare scurta si usoara, este defapt o lectura interesanta si profunda, necesara pentru orice cititor, prin a carei simplitate se surpinde insasi esenta umanitatii, transpusa in spectacolul vietii.

De asemeni, poate fi interpretat ca un monolog al autorului in incercarea de a reda o situatie trista, un final dur si tragic, similar celui in care viata ne obliga sa ne regasim. Scriitor care de fiecare data cand creaza incearca sa atinga un alt nivel, se afunda din ce in ce mai mult in singuratate, gasindu-se in postura de a-si gasi pacea prin arta scrisului, salvare si distruge.

In nici un caz nu-i o carte in care autorul se indeparteaza de cititor. Ba din contra, se expune, folosindu-se cu maiestri de experientele sale.
Astfel, va recomand, ca lectura obligatorie de citit, Batranul si marea de Ernest Hemingway

Mai multe despre autor aici.

Ora vrajitoarelor

Ora vrajitoarelor de Anne Rice, editura rao,
1402 pagini, pret aprox. 65 lei

O noua serie de Anne Rice: Cronicile Vrajitoarelor, care dupa 3 carti se va uni cu Cronicile Vampirilor in alte 4 romane. Ce frumos!

Dupa cum spuneam, actiunea din Ora Vrajitoarelor are loc intr-un univers comun cu cel din seria precedenta. Il avem ca personaj comun pe Aaron Lightner, membru al Talamasca. Primele capitole, destul de confuze pentru cititorul nestiutor, scrise in stilul romanelor politiste, te va incatusa in lumea vrajitoarelor Mayfair. Rowan Mayfair, un neurochirug inzestrat din California, mosteneste o avere inestimabila si pe langa asta, atentia spiritului Lasher, o entitate misterioasa si diabolica. Restul povestii se axeaza pe legarea destinelor lui Michael si Rowan, amandoi damnati cu puteri supranaturale, in incercarea de a-l distruge pe Lasher.

Ca de obicei este alocata o atentie deosebita orasului natal al scriitoarei, New Orleans, iubit de toate personajele sale, avand un farmec aparte datorita caldurii din Sud, a sumedeniei de plante exotice si a parfumuri ametitoare, a caselor vechi si a atmosferei de bine degajata de oamenii aflati in vacanta.

Insa nu stiu ce sa zic legat de numarul paginilor. Intr-un fel, daca stai si te gandesti, 1400 de pagini inseamna ceva, iti vor ocupa o mare parte din timp si nu sunt sigura daca sacrificiul merita. Pe de-o alta parte, cartea este bine structurata si gandita, iar de aici as spune ca doamna Rice a scris una dintre cele mai complete(atentie! nu frumoase!) romane ale sale.

Dintr-un alt unghi, mi se pare ca prin numarul mare de pagini calitatea se dilueaza in imensitatea de intamplari si imagini, iar o intamplare care in trecut ti s-ar fi parut interesanta, acum isi pierde din valoare si unicitate, fiindca sunt prea multe intr-o singura carte, si pentru un asemenea volum, ti se cere automat dedicare. Dedicare care nu cred ca-si are rostul si care nu cred ca va fi obtinuta decat de la fanii consacrati ai autoarei.

Per total, este un roman senzual, plin de detalii si descrieri seducatoare. O povetse fara precedent, ba chiar mi se pare ca autoarei ii sade mai bine lipsa sangelui, dedicarea asupra unui alt tip de domeniu supranatural.

Recomand si nu prea, apreciez bunavointa autoarei cu privire la maidanul de detalii, informatii, cum fiecare ramura genealogica a familiei Mayfair este descrisa, insa nu mi se par necesare, in opinia mea continutul putea fi injumatatit.