duminică, 29 ianuarie 2012

Man on a ledje (Dreptate la inaltime)

Genul: Thriller
Durata: 102 minute
Regia: Asger Leth
Limba: Engleza
Audienta: AP-12
In rolurile principale: Elizabeth Banks, Sam Worthington, Jamie Bell

Un fost politist evadat din inchisoare (Sam Worthington), acuzat pe nedrept, spera ca urcandu-se la etajul 20 al unei cladiri din mijlocul New York-ului, sa castige atentia lumii, iar nevinovatia sa-i fie dovedita. 

Este un film mai degraba slabut, decat o pelicula intriganta ce ascunde un scenariu inteligent. La inceput incercarea intelectuala de a intelege trecutul personajului principal poate fi placuta, dar apoi finalul devine previzibil si ramane o roblema de cand se vor rezolva lucrurile, nu de cum.

Actiunea este interesanta si palpitanta, dar din pacate actorii nu joaca intr-un fel extraordinar, au fost si lipsuri.

Publicul posibilului ucigas se transforma de la o gloata perversa si sadica, flamanda dupa nenorociri, la niste adevarati compatrioti care se lasa emotionati de istoria omul disperat de la marginea balconului si devin dispusi sa-l ajute.

As putea spune ca are potential, ca poate deveni interesant si ca depinde de la public la public, dar in orice caz, Man on a ledje ramane un film mediocru.

Vezi trailer si prezentarea de pe IMDb.

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

We bought a Zoo (Avem un Zoo!)

Genul: Familie
Durata: 124 minute
Regia: Cameron Crowe
Limba: Engleza
Audienta: AG
In rolurile principale: Matt Damon, Scarlett Johansson, Thomas Haden Church, Elle Faning, Maggie Elizabeth Jones

Subiectul: Dupa moartea sotiei sale, si simtind ca are nevoie de o schimbare, un tata (Matt Damon) se muta cu cei doi copii ai sai la o gradina zoologica. Ajunsi acolo pentru a salva animalele de la moarte in caz ca gradina zoologica n-are succes, ei se confrunta cu problema baniilor si cu renovarii acerbe.

Privind pozitiv, pot spune ca este un film extraordinar, cu o poveste simpatica si fara de pretentii, buna pentru intrega familie.

In final toata povestea se rezuma la drumul catre fericire, la depasirea mortii unei persoane dragi, intamplare care lasa rani greu de vindecat. Pot spune ca poate fi vorba si despre prietenie, despre relatiile inter-umane si ca sa nu continui lista la nesfarsit, s-a incercat a fi un film despre viata.

     Scarlett Johansson si Maggie E. Jones      
Dar, dintr-un ungi mai critic, afirm ca inafara de Maggie Elizabeth Jones, un copil intr-adevar adorabil, si alura atragatoare a lui Scarlett Johansson, poate deveni plictisitor.

"I like animals, but I love humans"

Despre distributie, desi mi-a placut cum a jucat Matt Damon, nu mi s-a parut din puct de vedere fizic chiar atat de potrivit. Trecand la alt actor, ma repet si spun ca mi-a placut la nebunie de fetita de numai 7 ani, Maggie E. Jones. A fost interesant sa o vad pe Elle Faning in actiune, pentru ca o mai vazusem pe sora ei, Dakota Faning, intr-un film recent.

In concluzie, n-am de gand sa-mi asum partea negativa a filmului, ci am sa spun ca We bought a Zoo este un film amuzant pe alocuri, incantator in conditie pura, cuceritor prin dragalasenia animalelor si a copiiilor, dar iti si incalzeste sufletul prin atata bunatate. Deci, de ce sa nu-l recomand? Pentru ca nu este destul de grav? Nu este un motiv suficient de puternic. Deci, vedeti-l, s-ar putea sa va placa.

Clik aici pentru prezentarea de pe IMDb si aici pentru trailer pe youtube.

vineri, 27 ianuarie 2012

the Descendants (Descendentii)

Genul: Actiune
Durata: 115 minute
Regia: Alexander Payne
Limba: Engleza
Audienta: AG
In rolurile principale: George Clooney

Filmul spune povestea lui Matt King (George Clooney), sot si tata a doua fete, a carui sotie intra in coma in urma unui accident in Waikiki. Odata cu moartea sotiei, el devine administratorul terenurilor din Hawaii; trebuie sa se hotarasca daca le va vinde sau le va lasa mostenire din generatie in generatie.

Consider acest film ca fiind unul dintre cele mai bune pe care le-am vazut cu George Clooney. Acesta joaca rolul unui sot care incearca sa se mentina pe linia de plutire dupa ce afla ca sotia aflata in coma il insela, planuind sa divorteze de el; in ciuda acestor dezvaluiri devasatoare, inca o iubeste si-i este dor de ea.

Povestea aceasta te face sa te gandesti ce ramane dupa moarte. Amintiri, regrete, intrebari fara raspuns, iar in final resemnare, caci viata trebuie sa continuie.

O poveste miscatoare care lasa te gandit si reflactat, dar care nu se scufunda in tristete. Sentimentele oferite de actori sunt generoase, iar peisajul insulelor tropicale este incantator.

Per total este un film cu o poveste credibila si emotionanta, scurt si la obiect. Recomand.


joi, 26 ianuarie 2012

The ides of March (Ziua tradatorilor)

Genul: Drama
Durata: 101 minute
Regia: George Clooney
Limba: Engleza
Audienta: AP-12
In rolurile principale: Ryan Gosling, George Clooney, Paul Giamatti, Evan Rachel Wood

In conjunctura alegerilor la presedintie, Stepehn Meyers (Ryan Gosling), carismaticul secretar de presa al candidatului Morris (George Clooney), incearca sa supravietuiasca tradarilor si scandalurilor pentru a-si urca politicianul si pe sine cat mai sus in lumea politicii.

Este un film bun, potrivit pentru a alunga momentele de plictiseala, insa datorita rigiditatii personajelor si a actiunii nu este o capodopera.

Numarul crescut de personaje si nume poate fi ametitor si as putea spune ca atmosfera filmului este mai degraba monotona si ploioasa.

Se incearca sa fie dezvaluita o lectie despre viata, despre adevaratele valori umane, caderea lor in neputinta cand sunt confruntate cu lumea nemiloasa in care traim si singura solutie ramasa este sa fi fara scrupule, mentinandu-te cu orice pret de pozitia ta-lucru pe care, eu cel ptuin le-am auzit de milioane de ori si m-a lasat rece.

Este recunoscut faptul ca indiferent de presedintele ales, viitorul omenirii va fi la fel, insa in acelasi timp candidatii se folosesc cu ipocrizie de incalzirea globala ori de evolutia tehnologiei si chiar de razboaiele din Irak pentru a cuceri oamenii si pentru a influenta masele.

Despre distributie: desi nu-l prea simpatizez pe George Clooney, mi s-a parut destul de bun in postura politicianului-marioneta, care atunci cand apare pe ecran (si atunci destul de rar) iti castiga pe deplin atentia. Pe Ryan Gosling l-am mai vazut in alte filme si m-a incantat aparitia lui Evan Rachel Wood, actrita care a jucat de curand in serialul Mildred Pierce impreuna cu Kate Winslet.

Nu m-au miscat cele 100 de minute petrecute la The ides of march, insa nici nu-i un film prost, dar tema este atat de obosita si refolosita, incat nu-mi dau seama cu ce au crezut producatorii ca vin in plus. Ce-ti ofera acest film? Prin ce-si castiga valoarea? Exista schimbari in ordinea actiunii, dar chiar si cu o mana de actori cunoscuti nu se intampla nimic miraculos ori neasteptat, dialogurile nu sunt o inteligenta nemaiauzita...


miercuri, 18 ianuarie 2012

J. Edgar


Genul: Biografic
Durata: 137 minute
Regia: Clint Eastwood
Limba: Engleza
Audienta: AP-12
In rolurile principale: Leonardo DiCaprio, Judie Dench, Armie Hammer, Naomi Watts

J. Edgar este un film biografic care urmareste viata lui John Edgar Hoover, primul director F.B.I. Actiunea are loc din anii '20, pana in 1972, anul mortii sale.

Se fac destul de multe paranteze trecut-viitor, fiecare fasie dezvoltandu-se pe parcurs.

Este un film stabil, sigur si demn nu s-au incercat momente pline de actiune ori suspans. Este adevarat ca, sensibilitatea filmului, ori mai spus, ruptura din lantul biografic se produce din homosexualitatea lui J. Edgar. El se agata cu disperare de slujba sa, vine cu idei inovatoare si-si sustine puctul de vedere, insa pe plan personal nu sta atat de bine. Eu l-am vazut pe J. Edgar ca pe un om distrus, pierdut, care nu stie de ce sa se agate, caruia ii este frica sa-si marturiseasca iubirea fata de asistentul sau.

A trecut ceva vreme de cand nu l-am mai vazut pe Leonardo Di Caprio intr-un asemenea tip de rol, si probabil unul dintre motivele pentru care recomand acest film este distributia. Judi Dench joaca rolul mamei lui Edgar, una dintre putinele identitati feminine cu care el a avut de-aface.

Recomand J. Edgar, ca pe un film care iti ia rasuflarea prin dragoste si moarte, acestea survenite intr-un lant fraged de intamplari, plin de iluzii si inhibitii.

Vezi TRAILER si prezentarea de pe imdb.

duminică, 15 ianuarie 2012

Tragedie in trei acte

Tragedie in trei acte de Agatha Christie,
editura rao, 249 pagini, pret aprox. 23 lei
Primul roman politist in care ajung sa ghicesc criminalul. Orisicum, nu cred ca se datoreaza logicii mele impenetrabile, ci mai degraba faptului ca m-am obisnuit cu romanele Agatha Christie. Reteta este simpla: alege cel mai putin susceptibil personaj, de preferat cel de sub nasul tau si...voila!

SUBIECTUL: Actorul Charles Cartwright organizeaza o petrecere la care sunt invitati 13 musafiri. Blandul Stephen Babbington, preotul locului, are ghinionul sa se inece cu un cocktail si moare. Analizele de laborator arata ca a fost otravit, spre uimirea lui Poirot. Motivul crimei se dovedeste a fi greu de aflat, intrucat nu exista nimeni care sa-i poarte pica lui Babbington.

In primul rand, socul cu privire la crima a fost nul, pentru ca supozitile mele au fost adevarate. Pe de alta parte, pe parcursul actiunii a fost ceva suspans in aer, o oarecare adrenalina m-a cuprins, deci am citit-o destul de repede.

Din cauza ca anumite elemente se repeta, de la caracterul personajelor, la tipul crimei, la replici care de asemenea erau similare cu cele citite in trecut, nu prea mi-a lasat o impresia aparte aceasta carte. Pot sa spun ca este unul dintre multii pesti dintr-un ocean in care rareori vei gasi unul ranced.

Finalul este comic, Poirot m-a incantat ca deobicei (desi sincer mi-ar fi placut sa apara mai des) si nu cred ca mai este ceva de adaugat. Recomand Tragedie in trei acte pentru a fi lecturata cu usurinta intr-o singura zi. Este o carte simpla, care iti provoaca curiozitatea.

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Gargui

Gargui de Andrew Davidson, aditura all,
487 pagini, pret aprox. 35 lei
Inainte de toate, va anunt ca mi-a placut mult si ca va oblig s-o citit.

EMOTIE, ISTORIE, TRAIRE, DRAGOSTE SI COMPASIUNE, SFIDARE, INTELEGERE, IUBIRE, AVENTURA, ADEVAR, REAL SI ILUZORIU, SUSPANS.

Subiectul: Naratorul, un barbat foarte chipes, dependent de droguri, despre care aflam ca este actor si regizor de filme porno, se prabuseste cu masina intr-o prapastie suferind arsuri pe cea mai mare parte a corpului. Aspectul fizic fiind distrus, tot ceea ce inainte conta pentru el numai exista. In urma acestui tragid incident se simte tradat de soarta, ajungand sa se gandeasca tot timpul la momentul sinuciderii. Aparitia unei paciente de la sectia de nebuni, o frumoasa scluptorita de garguie, pe nume Marianne, il face sa-si schimbe incet si fara stire gandurile autodistructive. In prima lor intalnire, ea ii marturiseste ca a ars din nou, ei fiind iubiti in indepartatul Ev Mediu, pe cand ea era o maicuta, iar el un mercenar.


Este una dintre cele mai mari si mai frumoase carti pe care le voi citi. Una dintre putinele carti pe care ajung sa le iubesc chiar daca n-am fost perfect compatibila cu personajele. Impresia mea vine, in primul rand, din cauza emotiei, fricii, compasiunii-atator trairi care m-au parcurs. Mi-a placut povestea, fara doar si poate dar...ce trebuie mentionat si subliniat este mesajul, ori mai bine spus gustul, senzatia, atunci cand cuvintele s-au terminat.

Este un roman despre dragoste, viata, suferinta, daruire, si iluzii, in care ultimele picaturi lacrimogene nu lipsesc. Povestea unei iubirii ce se desfasoare pe doua planuri ale timpului: prima, cea din prezent, iar cea din trecut, in Germania secolului 14. De altfel, Marianne mai istoriseste si alte povesti de dragoste din Italia, Anglia, Islanda si Japonia.

Am inscris aceasta recenzie la concursul de pe BookMag.

vineri, 13 ianuarie 2012

Carnage (Doamne...ce macel!)

Genul: Comedie
Durata: 79 minute
Regia: Roman Polanski
Limba: Engleza
Audienta: AP-12
In rolurile principale: Kate Winslet, Jodie Foster, Alan Cowan, John C. Reilly
 

Doua perechi de parinti organizeaza o intalnire dupa ce copiii lor s-au implicat intr-o bataie, iar pe masura ce timpul trece comportamentul lor devine copilaros , provocand haos.

Filmul are o atmosfera de teatru, in mare parte din cauza ca actiunea apropiu-zisa are loc intr-un singur loc (in casa familiei ,,victimei", cu precadere in sufragerie) Este diferit prin asta fata de celelalte filme de la cinema, dar din pacate este si plictisitor/monoton din cauza ca nu prea se intampla nimic. Singurele fapte majore le poti vedea in trailer, iar apoi vi la film ca sa afli detaliile. Impresia mea? Este amuzant si oarecum interesant datorita mix-ul de personalitati (de la bussines man-ul ocupat care vorbeste la telefon la sotia lui demna, care vomita peste tot si o doare capul, la o femeie care crede in puterea comunitatii si a valoriilor morale la barbatul ei indecis cu o fobie dezvoltata fata de rozatoare), dar chiar si cu actori buni, impasul produs de monotonie nu este depasit. In mod clar nu este viitorul castigator al oscarului, dar e simpatic. Deci, il recomand.
Vezi trailer-ul aici.

miercuri, 11 ianuarie 2012

Vampirul Vittorio

Vittorio de Anne Rice, editura rao,
244 pagini, pret aprox. 23 lei
Anne Rice isi caracterizeaza cartea ca fiind cea mai intunecata creatie a sa. Personal, nu cred ca Diavolul Memnoch poate fi depasit, ideea unui Lucifer care se plimba cu un vampir prin Iad si Rai, prin istoria Pamantului si in ungherele mintii, este si asa destul de cutremuratoare. Inspiratia care sta la baza acestui roman, este vacanta doamnei Rice in Florenta. Alt lucru legat de autoare, pe care trebuie sa-l mentionez este influenta pe care a avut-o credinta sa. De cand a devenit adult, pana in anii '90, a fost ateu, urmand ca apoi sa revina la catolicism in urma unei revelatii, fata de care nu am reusit sa aflu mai multe detalii. Ideea este ca, in primele trei carti, in special in Interviu cu un vampir, existenta lui Dumnezeu este indoielnica, vampirii nu capata raspuns la intrebarile lor. Si acestea fiind zise, sa trec la cartea propiu-zisa.

Vittorio este un baiat de aproximativ 17 ani, din Italia secolului 15, care ducea o viata destul de linistita in regiunea Toscanei. Actiunea se rezuma la viata lui Vittorio ca om, urmand apoi ca doar o mica parte sa se concetreze pe viata de vampir. Punctul de cotitura care determina restul actiunii este faptul ca el asista la masacrarea intregii sale familii, iar astfel o vede pe Ursula, o frumoasa femeie-vampir. Setea de razbunare fata de acei demoni si iubirea fata de Ursula se ciocnesc una de alta, mai ales ca Vittorio poseda o aversiune crancena fata de acele creaturi damnate.

Este o carte mica, comparativ cu celelalte din Cronicile Vampirilor, dar ca si in alte cazuri mi-a placut foarte mult, actiunea este alerta si captivanta. Imaginile descrise sunt chiar emotionante, sentimentele precum disperarea, tabloul bisericii profanate si multe alte referiri religioase, sunt delicioase.

Din faptul ca Vittorio provine din Florenta medievala, rezulta imediat ca este contemporan ceilalti protagonisti ai romanelor precedente, insa ele nu sunt mentionate decat in treacat, fara sa le fie scris numele propiu-zis.

In concluzie, recomand Vampirul Vittorio pentru viziunea diferita oferita de scriitoare asupra vampirilor, cat si pentru faptul ca este o poveste intriganta din Evul Mediu.

duminică, 8 ianuarie 2012

Amsterdam

Amsterdam de Ian McEwan, editura
Polirom, 188 pagini, pret aprox. 15 lei
Nu citesc doar pentru a citi, ori pentru a rezuma aici o experienta profund personala, ce depind de la om la om. Mie imi place sa citesc(pornind de la cele mai slabe la cele mai profunde romane) mai intai pentru satisfacerea curiozitatii cu privire la subiect, apoi pentru a inabusi singuratatea-de care sunt sigura ca este prezenta in orice persoana si a gasi sprijin intr-un personaj sau o intamplare, toate acestea impletindu-se in limbaj si stilistica, elemente care fac diferenta. Toate acestea produc o stare de reveerie, de satietate produsa de frumos. Satisfacerea interioara, cat si cea intelectuala conteaza, caci cateodata ma oblig sa citesc si alte subiecte pentru a-mi mari aria de cunoastere si pentru a anihila ignoranta. Pornind de la aceasta confesiune, pot spune ca tot ce am citit de Ian McEwan imi produce o placere reala.

Amsterdam este o alta carte in care, prin simplul scenariu, se contureaza un adevarat portret al umanitatii. M-a facut sa ma gandesc la masele de oameni, cum nimeni nu exista cu adevarat pentru celalalt.
De aici vine placerea de a citi despre un om si altul, de a afla ce le trece prin minte si cum, in mod inevitabil, apare minciuna, inselandu-si atat publicul cat si pe sine. Subiectul este dezvoltat aratand ipocrizia oamenilor fata de valorile umane.

Intriga romanului este simpla: doi amanti,Vernon si Clive, jurnalist si compozitor, deplang moartea lui Molly, iubita lor.

Pornind de la moartea lui Molly este urmarita degradarea sociala, autodistrugerea inconstienta, pornita de la distantarea dintre cei doi prieteni.

Am auzit ca mai multor oameni nu prea le place senzatia de introducere arhiprezenta nu numai in aceasta carte, ci si in multe altele; sincer, mie aceasta atmosfera ma atrage la romanele semnate Ian McEwan, pentru ca pare sa intrvada si aluzii filozofice prin lipsa de intamplari si de actiune.

Sfarsitul romanului este ilustrat in acelasi stil surprinzator prin luciditatea cu care este scris, caracteristic felului in care scriitorul englez obisnuieste sa-si incheie povestile.

Este o carte frumos scrisa, intriganta, numai buna de citit intr-o singura zi. Inca ceva: Amsterdam este castigator al premiului Booker Prize din '98.

Ma inscriu si cu aceasta recenzie la concursul de pe BookMag, cu speranta ca voi castiga.

Barbati care urasc femeile

Barbati care urasc femeile de Stieg Larsson
editura Trei, 677 pagini, pret aprox. 50 lei
Din pacate, dupa ce am vazut filmul am luat cartea, stiind ce s-a intamplat. Chiar daca circumstantele au fost ostile, se pare ca tot am avut emotii pe parcurs, ca si cand destinul cartii ar putea lua o intorsatura dramatica, diferita de cea din film.

Timp de 40 de ani industriasul suedez Henrick Vanger a fost chinuit de disparitia nepoatei sale, Harriet Vanger. Batranul, aflat la varsta de 80 de ani, il angajeaza pe Mikael Blomkvist, un jurnalist condamnat la trei luni de inchisoare, sa ce cerceteze misterioasa disparitie din anii '60. Dat fiind ca Henrick este detinatorul unei mari companii din Sudeia, Mikael are motive sa creada ca unul dintre membrii Vanger este criminalul. Astfel, ajunge in Headstat, la -20 de grade Celsius, cu urgenta nevoie de un asistent, de preferat, cel mai bun: Lisbeth Salander, o rockerita de 25 de ani, deseori confundata cu o anorexica, bisexuala, hackerita, violenta, aflata inca sub tutela statului.

Daca as fi mai obiectiva as putea remarca anumite paragrafe mai plictisitoare, ori ca limbajul este cam simplu, usor de citit, cuvintele folosite fiind la indemana. In plus, nu cred ca e baza doveziilor din prima jumatate a romanului ai putea descoperi ,,criminalul" fara o intuitie iesita din comun. Deci, dovezile te limiteaza la a citit in continuare, caci altfel nu ai cum sa-i dai de cap acestui amalgam de date fara sens.

Dar, de fapt, simplitatea, modul direct in care faptele sunt prezentate, aproape jurnalistic, naratiunea fiind la pers. a III-a se realizeaza o imagine mai ampla decat ar fi fost la pers I, facandu-ma sa citesc in continuu, sa parcurg doua sute de pagini in cateva ore relativ usor, entuziasmata pana la final.

Mai exact, m-am simtit implicata fata de aceasta carte crud realizata, de actualitate, in care este acordata o atentie speciala problemelor din sistem ce pun persoanelor disfuncte din punct de vedere social intr-o lumina vulnerabila, gata sa  fie devorata de pirania statului.

Recomand, este printre cele mai placute romane politiste citite de mine, vorba ca o sa te trezesti in miezul noptii ca sa mai citesti, este adevarata. Chiar si asa, mi se pare ca 50 de lei este destul de mult, pentru un format in care literele sunt destul de mari, si de aici, cele 600 de pagini, destul de firave de altfel, caci s-au mai desprins din ele.

vineri, 6 ianuarie 2012

Immortals (Nemuritorii)

Genul: Actiune
Durata: 110 minute
Regia: Tarsem Singh
Limba: Engleza
Audienta: IM-18
In rolurile principale: Henry Cavill, Mickey Rourke, John Hurt, Luke Evans, Freida Pinto



In primul rand, nu sunt mare amatoare a filmelor de actiune, ba chiar n-am avut rabdare sa vad  mai mult de 10 minute din filmul 300. Deci, motivul pentru care m-am dus la Immortals n-a fost actiunea bruta ori gloria filmului 300, ci pur si simplu zeii.

Actiunea se rezuma la batalia dintre bine si rau, determinata de aparitia regelui Hyperion (Mickey Rourke). Acesta declară război umanităţii, iar insasi Grecia este pusa in pericol. Isi doreste sa-i elibereze pe Titani, iar pentru asta are nevoie de Arcul lui Epirus. Nu cred ca este necesar sa spun mai multe despre actiune, pentru ca nu sunt multe de descoperit, oricum, accentul nu cade pe poveste, ci pe batalii.

M-am cam speriat pe alocuri, luptele s-ar putea sa mi se fi parut prea crancene, volumul dat prea tare, multa violenta si omoruri.

Cel mai mult mi-a placut interpretarea zeilor, costumele si efectele speciale folosite, mai ales in 3D.

Despre actori, mi-a placut ca a jucat Henry Cavil ca actor principal (cunoscut si din The Tudors) si m-a mirat ca l-au folosit si pe Jospeh Morgan(a aparut recent in The Vampire Diaries). Pe Freida Pinto s-ar putea s-o mai fi vazut in Vagabondul Milionar.





 Recomand Nemuritorii, trebuie vazut macar pentru efectele vizuale.

joi, 5 ianuarie 2012

New Year's Eve (De Anul Nou)

Genul: Comedie
Durata: 118 minute
Regia: Garry Marshall
Limba: Engleza
Audienta: AG
In rolurile principale: Halle Berry, Jessica Biel, Jon Bon Jovi, Abigail Breskin, Chris Bridges, Robert de Niro, Josh Duhamel, Zac Efron, Hector Elizondo, Katherine Heigl, Ashton Kutcher, Seth Meyers, Lea Michele, Sarah Jessica Parker, Michelle Pfeiffer, Til Schweiger, Hilary Swank, Sofie Vergara;

Macar o data pe an apare un film in care au inghesuit cat se poate de multi actori cunoscuti. O adevarata imbulzeala de fete cunoscute pe care ma straduiam sa mi le amintesc; i-am remarcat pe: Sofia Vergara (cunoscuta din Modern Family), Katherine Heigl (pe care o stiu tot dintr-un serial: Grey's Anatomy), Michelle Pfeiffer si chiar si pe Robert de Niro(care in ultimul timp joaca numai in porcarii ca Little Fockers). In schimb, m-am intrebat ce cauta Zach Efron-imagine Disney de altfel, dat pe toata fata cu un bronz care se vrea atragator, si mai ales Sarah Jessica Parker, care joaca rolul mamicii divortate, obsedata de fica-sa, care-n final primeste si ea un sarut, de parca ar fi vreo mare frumuste, o Cinderella care asteapta sa fie salvata, de o prezenta plapanda cu voce calma si suava- defapt pitigaiata si nevrotica.

Actorii au avut o prezenta credibila, indiferent de rolul primit, si pe alocuri este chiar destul de amuzant. Singurul lucru care trage spre penibil, si care este prezent in orice film clasic american de vazut cu familia, este adaugarea unei filozofii legate de anul nou, a unui secret nestiut legat de familie si fericire adevarata, si mai presu de toate iubirea.

In concluzie, un film simpatic si amuzant, o comedie fara pretentii.


marți, 3 ianuarie 2012

Vampirul Armand

Vampirul Armand de Anne Rice,
editura rao, 506 pagini, pret 30 lei
In primul rand, mentionez un lucru foarte important: de la Interviu cu vampir, pana-n prezent sunt iremediabil indragostita de cartile lui Anne Rice.

Armand, tanarul de 17 ani smuls din Kiev-ul care deplangea vremurile de aur, este vandut, ajungand in Italia renascentista. Marea sa problema, si cu care se confrunta pe parcursul vietii sale, este ca a fost transformat in vampir la o varsta prea frageda, in care trasaturiile nu-i erau perfect conturate. El provenea dintr-o Rusie saraca, in care oamenii, pentru a satisface dorinta Domnului, se ingropau intr-o bucata de pamant si incepeau treptat sa ia din ce in ce mai putina de mancare pentru a muri sfinti. Astfel, el se va confrunta tot timpul cu originile sale, care-l impiedica sa inteleaga pe deplin bogatiile Venetiei. Peisajele trec de la saracia Kiev-ului si a Bizantului, de la abudenta frumosului din Venetia secolului 15, la o mica parte din Parisul secolului 19 pana in America secolului 20.

Ceea ce imi plac atat de mult la felul in care Anne Rice isi scrie cartile, sunt defapt sentimentele, ce oscileaza de la ura, la iubire, uneori coborand pana-n nebunie. Scris rafinat, cu descriele ademenitoare, depaseste asteptarile cu privire la niste cart cu vampiri si supranatural. Nu este o carte superficiala, ci una care atinge profunzimile sufletului. Circumstantele in care roata se invarte nu sunt neaparat cele ale unui bautor de sange, ci mai degraba ale persoanei care se confrunta cu monstrul din interior si alegerile pe care le poate face. Punctul cheie in toata povestea asta cu vampirii este ca prin transformarea in nemuritor, nu mai exista cale de intoarcere; toti ajung sa regrete alegerea facuta(cu exceptia lui Lestat desigur, care s-a intrupat in om pentru a descoperi ulterior ca nu-i place, si-si vrea corpul de nemuritor inapoi).

Pot spune ca paginile zboara, cuvintele aluneca, cantand in mine fascinatie si placere. Arvestiment meu este ca, desi aceasta placere este reala, ea vine aproape brutal, te rapeste in vise frumos spuse, te supune pana la finalizarea celor 500 de pagini, inima mi-a fost ranita de la multitudinea de detalii, de sentimente, de la atata dragoste, erotism si misticism. Oricum, acestea sunt impresiile mele, iar eu s-ar putea sa fiu mai receptiva la astfel de povesti decat alt potential cititor. Chiar si asa, si alte persoane care au citi la randul Cronicile Vampirilor, au aut o impresie placuta in final.

Cred ca Vampirul Armand poate fi citit si individual de celalalte cinci, desi nu sunt sigura ca ar produce exact acelasi efect, pentru ca toate informatiile se suprapun (exact ca la o prajitura: s-ar putea sa-ti placa aluatul proaspat si vanilia separat, dar nimic nu se compara cu ele toate la o lalta).