Muncile lui Hercule

Municle lui Hercule de Agatha Christie
editura rao

Marele Hercule Poirot vrea sa se pensioneze, dar inainte de asta vrea sa indeplineasca doisprezece cazuri dupa modelul zeului din antichitate.

Cele doisprezece cazuri ar trebui sa urmeze si tema cazurilor lui Hercule, insa micutul detectiv nu se va lupta cu lei si asa mai departe, ci va rezolva mistere care dupa o anumita abstractizare ar trebui sa semene cu cele din antichitate, macar dupa ideea principala.

Cartea are 318 pagini si de aici cele doisprezece mistere vor fi foarte scurte si cu siguranta chiar te vei simti luat prin surpindere la final. Fiecarui capitol ii este destinat cate o munca si de aici avem doisprezece capitole si un Cuvant-inainte. Automat nu apar detalii, nu te legi prea tare emotional de cursul actiunii ori de personaje, dar mi se pare ca astfel treci rapid prin mai multe ghicitori si nu te plictisesti; capitolele au o dinamica aparte.

Simt ca i-ar lipsi ceva dar nu sunt sigura...probabil ca nu mi-au placut chiar toate cazurile, si asta ar fi lipsa.

In schimb, dupa titlu ,,Muncile lui Hercule" inafara de referirea la zeul grec, iti este indusa si ideea ca muncile sale vor fi nemaipomenite, intr-un fel Poirot aflandu-se si la finalul carirerei mi se pare normal ca actiunea sa fie mai dramatica, mai apocaliptica. In schimb, tot ce primim este o lectura cuminte, simpatica dar care nu include nimic nemaipomenit.

Capitolele mele preferate ar fi 6-Pasarile Stimfalide si 7-Taurul din Creta.

Printre alte randuri, mi-as fi dorit ca Agatha Christie sa fi scris macar un roman politist in care, in afara de itele foarte bine cusute, sa existe si descrieri, o profunzime a planelor, ceva.

• As recomanda ca lectura usoara, pentru vacanta ori de citit in metrou, nu pentru ,,continutul provocator", desi, repet, este o carticica simpatica cu tot cu mustaciosul Hercule Poirot.

Program

Am de gand ca pornind din luna DECEMBRIE in fiecare luna:

• sa citesc o carte clasica de autor universal + o carte romaneasca + ...
• sa vad min 3 filme de la cinema + ...

Anonymus

Genul:  Drama, Istoric
Durata:  130 minute
Regia: Roland Emmerich
Ţara: Marea Britanie, Germania
Limba: Engleza
Audienţa: A.P.-12
In rolurile principale: Rhys Ifans, Vanessa Redgrave, David Thewlis, Xavier Samuel, Jamie Campbell

O intrebare pe care multi si-au mai pus-o de-alungul timpului este spusa: a fost William Shakspeare autorul operelor consternate? Motivul indoielilor este ca in familia lui Shakespeare tatal a fost analfabet iar copii la fel. In testamentul sau nici un manuscris n-a fost pomenit. Defapt, n-a fost gasit nici un act semnat de Shakspere.


Scena filmului incepe cand la un teatru, un om nenumit urca pe scena sprea prezenta povestea controversata in care William Shaspeare nu si-a scris piesele. Ideea de baza la aceste conspiratii este ca nobilii nu aveau, spre binele pozitiei sociale, voie sa compuna. De asemenea, este sugerat ca nici un om din clasa de mijloc nu ar fi fost  in stare sa creeze asa lucrari.

Filmul evoca vremuriel medievale ale Londrei ce pentru noi par a fi atat de indepartate pe cat sunt si extraterestrii.  Actiunea are loc pe vremea lui Shakspeare, pe timpul Elisabetei I. Avem astfel o Londra cenusie, plina de cladiri gotice, intriga, complot si oamenii de la baza piramidei sociale ce se lasa inlantuiti in mreajmele lui Shakespeare. Defapt, de aici puterea penitei devine putere politica, si ne indreptam catre povestea ascensiunii la tronul Angliei.


Despre film ce pot spune este ca avem multe personaje, firele actiunii sunt destul incurcate, franturi de timp amestecate ce se unesc intr-un final decisiv.

Ce este de observat e ca in aceasta evocare vizuala a timpurilor si a locurilor ceea ce ne place in final cel mai mult sunt chiar piesele lui Shakespeare. Alt lucru este ca viziunea din Anonymous asupra Elisabetei I este una de curva. Copii Elisabetei se regasesc peste tot, este usor influentabila si nu pare ca ea controleaza cu adevarat tara. De retinut este ca istoria ne-o prezinta pe Elisabeta I a Angliei ca unul dintre cei mai mari monahi, iar aceste parti negative nu sunt pentru umanizarea personajului, ci constau in singurele trasaturi ale sale.

Desi unor persoane s-ar putea sa li se para ca filmul consta intr-o speculatie prea mare, mie mi-a placut cum au reusit sa combine atatea personaltati istorice si atatea fapte, facandu-ma sa realizez ca ceea ce stim despre trecut este interpretabil.

Distributia mi-a placut, costumele sunt bune (nu excelente), decorul este minunat.

Quills

Genul: Drama
Durata: 130 minute
Regia: Philip Kaufman
Ţara: Marea Britanie, S.U.A
Limba: Engleza
Audienţa: N-15
In rolurile principale:  Kate Winslet, Michael Caine, Geoffrey Rush, Joaquin Phoenix

Actiunea are loc in Franta secolului 18 la azilul de nebuni Chareton. In timp ce Napoleon isi exercita puterea asupra noului imperiu, preotul Abbe, care se ocupa cu tratarea pacientilor, le sugereaza sa-si inabuse frustrarile prin arta. Printre oaspetii obisnuiti se afla Marchizul de Sade, inchis aici din cauza manuscriselor sale despre perversiuni si carnalitate. Spre deosebire de alti oameni alati acolo, marchizul sta intr-un lux complet; printre averiile sale se numara si calimare de cerneala, hartie din belsug si pene prin care poate sa-si continue munca indiferent de conditii. Madeleine, o tanara angajata la azil, reuseste sa-i furnizeze unui editor romanele interzise. Spre nefericirea lui Abbe, asa ajung ca lucrarile sale sa fie recunoscute in toata tara.

Din recomandarea puterii, doctorul Royer-Collard ajunge la azil unde ordoana ca marchizului sa-i fie confiscate lucrariile, hartiile si pana. Din cauza interdictiilor, Sade este acum si mai tentat sa incalce reguliile sa creeze, si sa excite. Ajunge sa foloseasca oase de pui si propiul sange pentru a scrie.

Doctorul, in ipocrizia sa, se casatoreste cu o fata de 16 ani, ramasa orfana, ce a crescut intr-o manastire. Drept raspuns pentru nunta, la azil se organizeaza o piesa de teatru tip satira. Chiar daca castelul in care ea este intemnitata are pocale de cristal si matase din cel mai fina, covare de Prusia, locul in care este obligata sa traiasca ramane o inchisoare. Spre nebunia sotului, ea ajunge sa citeasca povestirile erotice ale Marchizului de Sade.

Pervesiuniile sale ajung iubite in tot imperiul ori, spre ipocrizia unora sa fie respinse.

Avem si un triungi amoros, preotul este indragostit de Madeleine iar ea l-a rapus si pe marchiz.

Asa cum a fost si gandit, Quills este un film care se potriveste si intrebarilor cotidiane, pana unde ar trebui sa permitem libertatea, ori ce este ea cu adevarat? Care este limita expresivitatii artistice?

Mi-a placut pentru ca te ravaseste, iti schimba starea de spirit. Fiecare personaj iti dezvaluie un sentiment, fiecare este simbolul unui persnaj tip de care aflam in cotidian. Sotia doctorului nu ramane asa de prostuta cum s-ar astepta unii, evolueaza si capata curaj tocmai prin scrierile dusmanului. Madeleina invata sa scrie si sa citeasca de la preot, acest lucru chiar pricenuindu-i distrugerea. Implicarea emotionala a preotului Abbe in toate aceste afaceri ii provoaca nebunia iar marchizul moare din sentimentul de iubire. Supravietuitorul este doctorul, tipul de om politic fara scrupule care se adapteaza dupa cum bate vantul.

Un alt argument pentru a vedea acest film este ca intruchipeaza perfect viata Marchizului de Sade, al carui nume inseamna chiar sadism.

Fantoma de la opera

Genul: Dragoste, Romantic, Muzical, Drama
Durata: 143 minute
Regia: Joel Schumacher
Ţara: Marea Britanie America
Limba: Engleza, Franceza, Italiana
Distribuitor: Warner Bros.
Audienţa: Audienta Generala
In rolurile principale:  Gerard Butler Emmy Rossum
Patrick Wilson


Cine nu a citit La rascruce de vanturi? Ce fata nu s-a indragostit de Heatcliff? Cine nu a plans cand, in frigul noptii, Catherine a murit? Cui nu-i plac acele personajele negative, agresive ce ascund atata suferinta si inocenta cand se-ndragostesc?

In Fantoma de la Opera avem cateva dintre elementele dramatico-romantice de mai sus, acestea fiind defapt, pe langa muzica absolut superba, punctul forte.

De la moartea tatalui sau Christine a ramas singura cu mama sa Madam Giry, o profesoara de balet. Fetei i-a fost fagaduit ca va fi protejata de Ingerul Muzicii si asa, dupa schimbarea propietariilor operei ajunge vedeta principala. Indragostit de vocea sa, fantoma de la opera isi propune s-o ajute pe Christine in cariera, santajand si ucigand la nevoie. Apare Vicontele Raoul de Chagny care incurca toate atele. Christine se-ndragosteste de Raoul iar astfel furia fantomei este dezlantuita. Acest geniu al muzicii ce este fortat datorita infatisarii sale sa ramana ascuns in catacombele operei, adunand in suflet toata tristetea lumii, razbunarea si dragostea acesteia, se decide sa se razbune, dorindu-si ca prin forta tanara fecioara sa fie numai a sa.


Personal, nu mi s-a parut ca Gerald Butler este cea mai buna alegere pentru rolul fantomei. Are sarmul personajului negativ -si puterea, talentul actoricesc, insa craniul sau masiv nu-mi inspira nimic sexi, ci mai degraba inima ranita a unui baietel.

In schimb, Emmy Rossum este excelenta. Are fragilitatea eroinei, chipul sau simetric exprima deopotriva senzualitatea si inocenta necesara. La playback sta cam prost, dar per totala mi-a placut de ea.

Constumele sunt magnifice, decorul este pus la punct pana la ultimul detaliu, iar muzica te cucereste si te face sa-i dai 5/5 stele!

Eseu despre orbire

Eseu despre orbire de Jose Saramago,
editura Polirom, 271 de pagini

Este un roman in care Jose Saramago, incearca sa prezinte adevarata fata a lumii. Dupa parerea mea, de la bun inceput scopul, prezentarea lumii in adevarata sa hidosenie este greu de atins, si nu se poate pune in practica in orice situatie, cazurile depind unele de altele. Insa, asa ceva nu se intampla nici de cum, autorul nu pretinde a fi atotstiutor, ceea ce mi-a placut.

Ideea principala este ca toata lumea orbeste. Orbirea este tratata ca o malarie, fiind contagioasa. A fi orb pare a fi sinonim cu a fi mort, iar cand toti sunt ciumati, oamenii se transforma in animale, numai exista nici o valoare morala, nici un principiu. O singura persoana este crutata de ,, raul-alb" , iar aceea este sotia medicului oftalmolog. Desi pare a fi o binecuvantare ca ea n-a orbit, treptat verbul a ,,a vedea" devine o pedeapsa, fiind singura martora la ororiile din jurul sau.

Trei sferturi din carte, iti este indusa o senzatie de rau, pesimista datorita intamplarilor de-a dreptul macabre. In cazul in care nu esti prea absorbit de lectura nu iti este transmisa si tie. In orice caz, lucrul care m-a incantat a fost ca in final prin recapatarea vederii a orbilor, romanul capata un final fericit, omenirea este salvata de intuneric (ceea ce este gresit pentru ca orbii avea privirea innecata in alb, nu cufundata in bezna).

Stilul narativ al lui Saramogo consta in fraze lungi, cu propiile reguli de punctuatie care par deseori dezorganizate. Personajele participa la constiinta psihologica si filozofica a cartii, fiind enuntate deseori proverbe si zicale. Cliseele sunt deseori folosite, personajele nu au nume propiu-zise ci apelative, pentru a induce generalizarea claselor sociale, mai ales ca orbii nu se recunosc dupa nume, ci dupa glas.


Acestea fiind zise, parerea mea referitoare la Eseu despre orbire este una placuta, intra in topul personal deoarece ma simt mai impacata sufleteste din cauza ca la finalul romanului sfarsitul este fericit; face ca scena violului, a crimei si a abuzului sa para doar un vis urat. Am vazut si ecranizarea, Blidness, insa prefer cartea, filmul mi s-a parut mult mai crud si mai murdar. Ii multumesc lui bibliophile pentru ca mi-a recomandat aceasta lectura.

Twilight: Breaking Dawn Part 1

Genul: Dramă, Dragoste, Fantezie, Aventura
Durata: 115 minute
Regia: Bill Condon
Distribuitor: MediaPro Distribution
Scenaristi: Stephenie Meyer, Melissa Rosenberg
Audienţa: N-15
In rolurile principale: Kristen Stewart, Robert Pattinson, Taylor Lautner
 
In primul rand impresia mea generala este ca filmul le-a iesit, fiind chiar mai bun decat cartea. Imi place ca au scapat de notele copilaroase ale lui Jacob, insa cum l-au schimbat este cam dubios. Personajul devine cam moale, iar unele replici devin chiar amuzante. Dar oricum, niciodata nu mi-a placut de Taylor Lautner, si nici nu am priceput alt rol al personajului in film inafara de cel de a prelungi povestea.


Despre restul actorilor am remarcat, macar in primele minute, ca daca nu intri mirajul filmului, ca nu sunt destul de convingatori. Ii vezi cum se pregatesc pentru nunta, cum ii aranjeaza parul Bellei, o incurajeaza, insa tot ce simteam era senzatia de disconfort a actorilor, ceea ce mi s-a parut penibil.

Despre poveste, nu spun nimic, incat urmeaza fix pe fix romanul Zori de Zi: Bella se casatoreste cu Edward, Jacob/ex-ul este suparat. Cei doi se duc in luna de miere pe Insula Esme, o insula privata. Dupa doua saptamani, Bella ramane gravida. Bebelusul ii distruge organismul iar ea nu-i poate face fata, dar ea vrea sa pastreaze copilul. Singura sansa de supravietuire a fetei este aceea de afi transformata in vampir la momentul nasterii. Iar in plus, haita de varcolaci vrea s-o omoare pe Bella, si odata cu ea si copilul.

Scena nuntii este adorabila. Bella este imbracata cu o rochie Carolina Herrera ce-ti aminteste daca te uiti din fata cu cea a lui Kate Middleton . Restul hainelor sunt si ele minunate, tot Carolina Herra. In legatura cu machiajul singura observatie pe care o am de facut este ca ,,vampirii'' sunt prea albi, astfel incat ti se pare ca au cenusa pe ei ori ceva asemanator.

Despre luna de miere, mi s-a parut un adevarat deliciu, foarte credibila, intrucat regizorul a reusit sa-i puna pe Kristen Stewart si pe Robert Pattinson intr-o lumina favorabila.

Si restul imaginilor sunt destul de reusite, atunci cand Bella este slabita din cauuza sarcinii, ti se indoaie inima. Ba chiar, mi se pare ca au exagerat, ca este prea anorexica, ori eu nu-mi imaginam ca o sa arate atat de rau. In schimb, nu-mi place cum au rezolvat varcolacii, se vad efectele speciale prea grosolan.

Mie una nu mi s-a parut ca doua ore a fost prea mult, chiar daca sunt unii care zic ca totul ar fi putut fi rezolvat in 40 de min. Desi, in urma trailer-lui ti se pare ca filmul va fi mai concentrat iar rezultatul este dezamagitor.


Ii dau patru stele din cinci pentru ca este un film foarte dramatic, captivant, dinamic. Am stat cu sufletul la gura la final, iar la inceput nu ma mai puteam opri din zambit.

Desigur, tema iubirii fara de sfarsit, a sacrificiul este un pic copilaroasa si uzata dar de ce sa te impotrivesti valului? Poate pentru ca esti mai cu picioarele pe pamant? Sa fim sinceri, ar fi o ipocrizie sa-i condamn pe altii ca sunt fani Twilight, incat este usor sa te indragostesti de personaje.

Din pacate, partea a doua va sosi de abia la anul, in noiembrie pe 16, deci mai avem de asteptat.

Reuniunea

    - Reuniunea - Jurnalele Vampirlor - L.J. Smith -

Astazi am cumparat Reuniunea, am citit-o si, dupa cum vedeti, imi spun si opinia. Pot sa spun ca acum ma simt destul de multumita de mine ca am facut atatea, cand se presupunea ca ar trebui sa stau in casa si sa-mi plang de mila ca am racit.

Trec sase luni de la moartea Elenei, iar toti din oras par a fi uitat sacrificiul ei. Caroline vrea sa se impace cu Meredith si Bonnie, sa redevina prietene. Stefan si Damon, au plecat in Europa, incercand sa se comporte ca doi frati uniti. Ranile par a se vindeca pana cand, de ziua de nastere a lui Meredith ceva ingrozitor se intampla. O noua forta malefica patrunde in oras si provoaca ravagii. Dar, cel mai rau este ca nimeni inafara de prietenii Elenei, nu crede ca se petrece ceva supranatural. Cele doua prietene, Bonnie si Meredith nu vor s-o uite pe Elena, si nedreptatea produsa odata cu moartea ei. Sunt hotarate sa lupte iar astfel se reunesc cu Damon, Stefan si Matt contra acestui rau invizibil.

Este o carte simpatica, usoara. Nu trateaza subiecte prea profunde insa, datorita unor elemente noi precum sacrificul, razbunarea etc.. capata o nota mai credibila. Din nou, binele apare in lupta cu raul, cei ,,drepti" castiga in final. Dar chiar acest final clasic mi-a placut, pentru ca macar in ultimul ceas, scrisul pare mai romantic, cursiv si responsabil, personajele se renasc si se scalda in bucurie. Desigur, ce am mai spus despre aceste carti ramane valabil, si in contiunuare ma indigneaza ca o carte de 287 de pagini (in care literele sunt gigantice, randurile labartate) costa 39,99 de lei.

In rest, ce ar mai fi de spus este ca avem mai multa actiune, si de aici mai multa dinamica in intamplari, nu te plictisesti prea usor, recomand celor pasionati de Jurnalele Vampirilor carti/serial.

Furia

     - Furia - Jurnalele Vampirilor - L.J. Smith -

Dupa accidentul din rau, Elena este transformata intr-un vampir (nu ma asteptam la asta). Nimeni nu se stie cine a omorat-o. O noua prezenta malefica este simtita in oras si se pune intrebarea: cine este Cealalta Putere? Cand tot orasul o crede moarta, Elena trebuie sa reuseasca sa proteje Fell's Church, si pe oamenii pe care-i iubeste, fara sa fie vazuta. Damon si Stefan se impaca, iar astfel cei trei pornesc intr-o batalie crancena.

Este mai bun decat al doilea roman. Probabil pentru ca este mai romantic, mai dramatic, dar toate astea dau bine. De asemea se citeste mai repede, fiind mult mai dinamic.

Modul in care este scris nu evolueaza, dar scopul scuza mijloacele, iar in final iti va placea povestea. Apar mai multe fragmente de jurnal, si toate cele trei carti se unesc acum, aici, pentru a dezlega misterul ce s-a ascuns in toate crimele. Vei afla cine este criminalul, acea forta puternica ce-si doreste numai razbunare.

Daca ti-au placut primele doua volume, pe acesta il vei iubi. Daca iti place serialul The Vampire Diaries, este posibil sa-ti placa si cartiile, chiar daca sunt mai superficiale. Sau, daca pur si simplu esti pasionata de vampiri si toate alea, iti vor placea si Jurnalele Vampirilor. In schimb, daca ai trecut de varsta adolescentei nu vei avea, mai mult ca sigur, rabdare sa citesti nici Trezirea, si cu atat mai mult Lupta ori Furia.

• IMI PLACE PENTRU CA: povestea a evoluat, ai intriga, mister...si un final neasteptat.

Legenda Marelui Inchizitor

Piesa: Legenda Marelui Inchizitor de F.M.Dostoievski, fragment din fratii Karamazov
Teatrul National Bucuresti
Sala: Atelier
Regia: Radu Penciulescu
Distributia: Marele Inchizitor: Victor Rebengiuc
Copilul: Laurentiu Lungu

Piesa constituie un dialog intre Marele Inchizitor si Iisus. Putem spune ca este un monolog defapt, incat el este un om iar divinitatea nu raspunde.

Subiectul cuprinde intrebari, si analize, acuze adresate lui Iisus. Acesta este acuzat ca nu l-a ascultat pe diavolul in desert, ca ne ofera prea multa libertate si iubire, cand omul are nevoie de hrana. Este acuzat ca nu L-a interesat binele omenirii, ca ne-a iubit prea mult, ca ne-a supraapreciat, si astfel a fost egoist. Il ameninta ca-L va arde pe rug, pentru ca nu are voie sa mearga printre noi, oamenii, nu are voie sa ne ,,tulbure" prin prezenta sa. Nu vrem sa stim ca dupa moarte nu mai urmeaza nimic, ci doar frigul sicriului, noi avem nevoie de ordine, sa ni se spuna ce sa facem. Propune ,,fericirea universala" (telul totalitar), spunand ca omul nu are nevoie de cunostiinta, un stomac plin este tot ce-i trebuie. Libertatea de a alege, fericirea duc la foamete si razboaie. Spectacolul ne reaminteste ca nu ne putem lasa pe mana unui mare inchizitor, indiferent de cat de intelept ar fi, raspunsul la toate intrebariile se afla in contiinta noastra.

Piesa este relativ scurta, dureaza doar o ora, este la obiect, mie mi s-a parut frumoasa, de altfel actorul este inegalabil iar scriitorul este celebru. De altfel, intreaga piesa te pune pe ganduri, iesi din sala multumit.

Noiembrie

Piesa: Noiembrie de Ana Maria Bamberger
Teatrul National Bucuresti
Sala: Amfiteatru
Regie: Alice Barb
Distributia: Marga:Olga Tudorache
                  Stefan: George Motoi
                  Maria: Cecilia Barbora
Premiera a avut loc la 11 octombrie 2003.
Am vazut piesea pe 6 noiembrie 2011.

Titlul ( ,,Noiembrie" ) semnifica momentul de dinaintea sfarsitului, clipa care precede moartea, amurgul vietii.

Marga (Olga Tudorache) este o celebra actrita aflata la final de cariera, are o ultima intalnire cu fiica sa, Maria si cu Stefan, iubitul din tinerete.

Marga: este o femeie puternica, bolnava de inima. Incearca sa-si protejeze fiica de ororile trecutului, doreste sa-i spuna adevarul in aceasta ultima instanta. Reuseste sa-i controleze pe cei din jur, deicde ce au voie sa stie si ce nu, asumandu-si propia sa suferinta. Astfel, in luna noiembrie vrea sa-i impace pe Maria si pe Stefan, vrea sa le spuna adevarul si astfel sa se poata odihni in pace.

Maria: interpretata de Cecilia Barbora, fosta eleva a Olgai Tudorache, reuseste sa-si transpuna rolul la un nivel mai inalt, sa-si expuna sensibilitatea. Trateaza rolul ficei care si-a negat adevaratul tel in viata, datorita necazurilor si indoielilor, datorita unei copilarii marcate de o mama mult prea preocupata de sine si un tata pe care nu l-a cunoscut niciodata.

Stefan: este tipul de barbat care nu s-a maturizat la timp, copilaros si egoist, indragostit peste masura de Marga, care nu s-a uita prea atent la consecinte.

Piesa a fost scrisa special pentru Olga Tudorache de Ana-Maria Bamberger, si jucata initial in America. Acolo, a avut un nume mai comercial, Sarutul.

Este un spectacol la care, datorita deznodamantului, iti dau lacrimile. Totusi, pentru scneriu pot sa zic ca dau trei stele iar pentru punerea in scena patru.

Actoria este in primul rand truda. Spre deosebire de alti <<functionari>>, actorul incearca sa-si faca meseria cat mai bine si totdeauna cu placere. In faza initiala, un personaj este ca o haina pe un port-mantou; abia dupa ce actorul intra in personaj, aceasta haina prinde contur, se umple, exista. Procesul presupune munca, dedicatie, incarcatura spirituala, o gama intreaga de emotii care, in final, ne lasa epuizati. Suntem un instrument de transmitere a unor trairi spirituale, si emotionale, un burlan prin care se scurge o seva de viata. Actoria este un fel de a-ti expune maruntaiele, de a deveni vulnerabil, nu este o meserie respectata, deseori suntem supusi unor situatii abuzive si umilitoare.

Olga Tudorache.

Pielea in care traiesc (La Piel Que Habito)

Genul: Dramă Thriller
Durata: 120 minute
Regia: Pedro Almodóvar
Ţara: Spania
Limba: Spaniola
Distribuitor: Independenta Film
Audienţa: N-15
In rolurile principale:  Antonio Banderas, Elena Anaya, Marisa Paredes

Doctorul Robert Legard (Antonio Banderas), specialist in chirurgie plastica, s-a ocupat timp de doisprezece ani la creearea unui nou tip de piele rezistent la arsuri si la malarie.  Este foarte preucupat de cercetariile sale, manat de ideea ca astfel si-ar fi putut salva sotia, care a murit din cauza unui incendiu.
Reuseste sa creeze pielea, datorita anilor lungi de studiu si experimente, si cu ajutorul complicelui sau, Marilia, mama sa. Insa, cobaiul uman este cel ce detine cheia filmului.

Filmul trateaza povestea lui Frankenstein, numai ca in lumea chirugiei estice a anului 2012.

Povestea este uimitoare, de neprevazut. Cred insa, ca nu este un film pentru toate genurile de public, in special pentru persoanele mai sensibile. Personajele sunt nebune de-a dreptul, te vei afla intr-o lume a nebunilor care ba ajung la spital, ba ajung doctori malefici ori ucigasi. Actiunea pare a fi complicata, o taina fata de care te simti exclus. Incetul cu incetul povestea iti este dezvaluita, si numai esti atat de impresionat de primele scene, incat toata acestea ti se par neinsemnate pe langa ceea ce vei urma sa afli. Este ciudat cum, stiam, puteam simti cine este victima, treptat, dar nu puteam accepta. Intradevar, este o pelicula cutremuratoare, destul de violenta si obscena, dar si cu o urma de romantism si inocenta.

Mi-a placut foarte mult din cauza ca Antonio Banderas joaca in acest film, nu cred ca putea exista cineva mai bun pentru acest rol. Datorita lui doctorul capata o atitudine razbunatoare si ranita, inocenta si buna.


Trailer aici!

Lupta

   - Lupa - Jurnalele Vampirilor - L.J.Smith

In al doilea roman din Jurnalele Vampirilor, povestea Elenei si al lui Stefan se complica. Damon apare mai des, incercand sa o faca pe Elana partenera lui. Astfel, Damon, fratele mai mare al lui Stefan, indragostit de aceasta fata cu parul blond si ochi albastri, ajuta in caz de probleme, insa de cele mai multe ori el este cel care le cauzeaza. In schimb, revenind la Elena, aceasta decade rapid pe scara sociala a liceului, nemaifiind regina locului . Caroline, prietena sa din copilarie, ii devine dusman, se alatura lui Tyler, cei doi fiind uniti cu singurul scop de-ai distruge pe Stefan si Elena.

Pe scurt asta se intampla. Numai ca in realitate, romanul nu este atat de dinamic, ba chiar devine banal, plictisitor. Ceea ce nu pot sa inteleg este cat de prost poate sa scrie cineva o carte incat sa te enerveze limbajul? Nu-i o compunere facuta de un pusti, se presupune ca este scris de cineva cu toate mintiile, ca romanul a trecut inainte prin mainile unor editori, inainte sa fie pus pe piata, nu? Daca tema nu ar fi fost cea a supranaturalului, a misterului si a dragostei probabil as fi adormit cu cartea-n brate. Si ceea ce ma enerveaza si mai tare este ca dupa ce-i in halul asta, mai pun si un pret de iti scot ochii. Serios, 40 de lei pe un roman care face parte dintr-o serie de 4 volume, nu ti se pare un pic cam mult? Macar de ar fi fost o carte groasa (are in jur de 200 de pagini), inchegheata, dar nu este.

Este incercat un stil alert, dar nu ii iese, pentru ca personajele sunt prea simple, n-au nici un pic de complexitate, romanul nu vine cu nimic nou, nu te provoaca, nu te inspira, nu te afecteaza deloc. Nu provoaca nici controverse, este pur si simplu prea palid, sters, nu vine cu nimic special.

• NU RECOMAND:  pentru ca este o carte banala, slaba datorita limbajului sarac, serialul facut pe baza cartilor este mult mai bun si surprinzator, mai profund. Printre altele, unul dintre putinele aspecte pozitive ar fi ca datorita simplitatii, iti este usor s-o citesti oricand si oriunde, chiar daca este galagie si-ti mai ocupa din timp;

Trezirea

    - Trezirea - Jurnalele Vampirilor  de L.J.Smith

Elena, o adolescenta cu parul blond si ochi albastri, este cea mai populara fata din liceu. Actiunea are loc in America, inr-un mic orasel Fells Church, unde Elena isi propune sa-l cucereasca pe Stefan Salvatore, nou venitul misterios din oras. Prin intermediul unei intregi intrigi (ce doreste suspansul) si prin fragmente de jurnal, ar trebui sa citesti cu sufletul la gura cum Elena si Stefan se indragostesc, ea om, el vampir. Problemele apar cand Damon o pandeste pe Elena, caci acest baiat ,,rau" a venit pentru razbunare.

Limbajul, si in general felul in care a fost scris cartea este cam prostut, si de aceea nu cred ca se merita sa citesi cartea daca nu esti pasionata de povesti de dragoste ori vampiri.  Nu este un roman de calitate, vreo poveste de dragoste sensibila si vibranta, ci o carticica de doar 284 de pagini pentru adolescente.

Ceea ce m-a facut sa vreau sa citesc ,,Trezirea", a fost ca e din anii '90, nu aparuta recent cu Twilight, ca multe altele, si speram sa gasesc ceva originalitate.  In al doilea rand, imi place serialul facut dupa, chiar daca prima carte nu se aseamana atat de mult, mai ales ca Damon nu apare atat de des, avand rol  personajului negativ.

Insa, mi se pare cam mare pretul de 40 lei, pt. ca-n definitiv nu cumpar codul lui DaVinci..

Dar, chiar daca L.J.Smith nu a scris romanul somptuos si plin de detalii, ca Anne Rice, s-ar putea sa-ti placa. In rest, nu cred ca mai este ceva de spus pentru ca este doar o carticica cu scris mare si labartat despre vampiri si alte clisee.

• Recomand pt ca: daca esti o romantica sigur iti va placea, este o carte simpla, usoara, cu sentimente si suspans

Regina Rosie

de Philippa Gregory

Despre Regina Rosie pot afirma ca iti creeaza foarte bine imaginea Evului Mediu, per total fiind un roman la care ajungi sa tii, de care te legi emotional. Recomand, in primul rand pentru partea istorica si in al doilea rand pentru povestea bine spusa din unghiul lui milady Margaret.

Povestea Reginei Rosii prezinta razboiul dintre cele doua case pretendente la tron, una reprezentata de un trandafir alb, iar cealalta de unul rosu.

Pe parcursul lecturii afli cum aceasta femeie a reusit sa-si urce pe tronul Angliei fiul, Henry Tudor al VII-lea prin intermediul inteligentei si ambitiei. Margaret realizeaza comploturi, unelteste, spera si se roaga pentru a inlatura casa York de la putere, insa destinul este schimbator. Face orice pentru a-si indeplini marea dorinta, realizeaza casatorii avantajoase, se aliaza cu cei mai primejdiosi oameni.

In aceste vremuri sumbre din secolul 15, singura sarcina a femeii obisnuite este aceea de a da nastere la baieti, viitori mostenitori. Femeile pot doar visa la viata de barbat ce implica actiune, primejdii si sansa la maretie. Exact asta viseaza Margaret de Beaufort. Margaret este opusul Reginei Albe din cartea precedenta. Regina Alba era superstitioasa, considerata a fi o vrajitoare, in plus deosebit de frumoasa. Regina Rosie isi doreste maretia doar prin propia sa sfiintenie. Romanul urmareste viata sa de la copila inocenta si pioasa de noua ani in curteana abila si hotarata. In opinia mea, ea este o femeie mult mai rea decat R. Alba, chiar diabolica pentru ca in orice face il implica pe Dumnezeu. S-ar putea sa ti se para destul de amuzanta chiar, pentru ca orice vrea ea, automat vrea si Dumnezeu, iar in concluzie orice crima devina acoperita de valul divinitatii, iar dusmanul este harazit diavolului.

Actiuniile sunt de cele mai multe ori narate la persoana I, din punctul de vedere al lui Margaret. Din cand in cand, mai apar lupte povestite ba la personana a III-a, ba de un personaj care ia parte la actiune.

Totusi, nu mi se pare a fi o lucrare desafarsita, in nici un caz unul dintre cele mai bune romane ale autoarei. Inceputul are conotatii lirice, este frumos, insa apoi scrierea este un pic confuza si nu ma multumesc deloc descrierile scurte din primele 40 de pagini asupra intamplarilor din Tara Galiilor.